Articolul precedentDurerea – prieten sau dușman
    Articolul următorPotențial inflamabil

    Asumarea riscului (I)

    Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul Tău, este cu tine în tot ce vei face. Iosua 1:9

    În cartea Women Who Don’t Wait in Line (Femei care nu stau în rând), Reshma Saujani povesteşte cum, din copilărie, şi-a dorit întotdeauna să fie funcţionar public. Ea povesteşte cum a venit ziua să candideze pentru un loc în congres. A muncit zi şi noapte să strângă fonduri şi să îşi facă publică platforma de schimbare; a obţinut susţinerea unora de la Wall Street Journal şi a altor organizaţii şi persoane prestigioase. Nu exista niciun motiv să nu câştige alegerile pentru congres – doar că nu le-a câştigat. Dezamăgită şi confuză, nu voia decât să se ghemuiască într-un colţ şi să nu se mai ridice niciodată – absolut niciodată. Dar când a hotărât să îşi privească în faţă înfrângerea, a descoperit că susţinătorii ei, în loc să fie dezamăgiţi de ea, o felicitau pentru că a avut curajul şi convingerea de a face lucrul în care credea. A fost uimită.

    Eu însămi am umblat cutezătoare în locuri pe unde bărbaţii şi femeile deştepte se tem să calce şi am fost dată de pământ şi umilită. Dintotdeauna am considerat că nu există om atât de important încât să nu fie abordat cu rugămintea să îmi facă o favoare. Aşa se face că, într-o zi, am ajuns în biroul de la Harvard al unui profesor de ştiinţe politice, fost ambasador american la ONU, să îl rog să ţină o cuvântare la un eveniment pe care îl plănuiam la micul meu colegiu creştin. A fost foarte amabil, dar m-a refuzat. Când am ieşit din biroul lui nu îmi venea să cred că nu mi-a dat pe loc un răspuns pozitiv la invitaţie. Am jurat că nu mai încerc niciodată aşa ceva. Asta până când, având cursuri la Universitatea din Connecticut, Stamford, am abordat un profesor de literatură latino-americană, foarte distins, de talie mondială, şi l-am rugat să ni se alăture în conducerea unei reviste literare pe care o înfiinţam în Connecticut. Din nou, am fost primită cu multă amabilitate, dar când şi-a dat seama că unul dintre arhiduşmanii lui era deja în conducere, a înfipt pumnale în mine, în timp ce mă îndreptam tiptil spre uşă – prin care am luat-o la goană cât am putut de repede.

    Asta e soarta celor curajoşi, care deseori sunt consideraţi nesăbuiţi de către cei care nu îndrăznesc niciodată să facă nimic, de teama eşecului. Totuşi Dumnezeu ne-a îndemnat să nu fim temători sau descurajaţi de piedici. Pentru că El a promis că ne va fi alături, oricare ar fi riscul pe care tot El ne îndeamnă să ni-l asumăm.

    Lourdes Morales-Gudmundsson

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...