Ai nişte cremă? (I)

    Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.- Isaia 58:10-11

    Acum câţiva ani, eram în avion plecând din Baltimore, Maryland, spre Denver, Colorado. Toate locurile erau ocupate, mai puţin locul din mijloc de lângă mine. Când însoţitoarea de bord a anunţat închiderea uşilor, abia îmi puteam reţine încântarea la ideea că voi avea spaţiu personal suficient şi nu va trebui să fac conversaţie de complezenţă cu străinul de lângă mine. Bineînţeles, o să îi adresez vreo două vorbe vecinului care stă pe scaunul de la culoar, apoi mă voi întoarce cu faţa spre geam, îmi voi afunda capul în pernă şi voi dormi tot zborul de aproape patru ore.

    Şi, cum îmi făceau eu aşa gloriosul meu plan şi îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru această minunată binecuvântare, procedurile de pregătire de zbor au fost întrerupte, uşile s-au redeschis şi un tânăr înalt (2, 10 metri), de vreo 20 de ani, cu părul lung şi ne-prins, a intrat în avion, cu un snowboard imens şi un rucsac umplut până la refuz. Inima mi-a stat în loc când mi-am dat seama că planurile mele bine ticluite se duceau pe apa sâmbetei. Doamne, m-am rugat în sinea mea. Te rog, ascultă-mi umila rugă şi găseşte-i un alt loc, nu pe cel de lângă mine!

    Odată instalat pe locul „meu” din mijloc, lunganul şi-a dat seama că nu îi încăpeau şi picioarele, şi rucsacul sub scaunul din faţă. Aşa că s-a întors spre mine cu un zâmbet întrebător şi – înainte să îi pot răspunde – şi-a aruncat rucsacul sub scaunul din faţa mea. Acum, nu doar că nu mai aveam loc pentru braţe, darîmi era luat şi locul pentru picioare. Am încercat să fiu civilizată şi am bombănit ceva similar cu un salut morocănos. El m-a salutat înapoi cu un zâmbet larg, s-a trântit în scaun şi s-a pus pe dormit. M-am hotărât să profit la maximum de situaţie şi să purced şi eu la somn – nu cu aceeaşi bucurie ca înainte, ci cu nevoia să mă las purtată departe de situaţia nefericită în care mă aflam. Un cot apăsat intenţionat pe partea mea m-a trezit. Acuma ce mai e? m-am întrebat în sinea mea. „Ai nişte cremă?”a întrebat el cu voce tare.

    Dumnezeu nu a promis niciodată că viaţa va fi întotdeauna comodă. Dar a promis că ne va folosi ca lumini în întuneric. A spus că ne va da putere să îndeplinim misiunea Sa şi să îi înnoim pe alţii prin noi.

    Elaine Oliver

    Ai nişte cremă? (I) - 2017. Dumnezeu nu a promis niciodată că viaţa va fi întotdeauna comodă. Dar a promis că ne va folosi ca lumini în întuneric. A spus că ne va da putere să îndeplinim misiunea Sa şi să îi înnoim pe alţii prin noi.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...