Articolul precedentFă un legământ cu ochii tăi
    Articolul următorPentru ce te lupți

    Împrejmuire

    Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Psalmul 51:10

    Recent, m-am uitat peste ghidul TV şi am dat peste un program intitulat „îngropaţi de vii”. Din curiozitate, am apăsat butonul „urmăriţi” şi am fost introdusă într-una dintre cele mai oribile case pe care le-am văzut vreodată. Era plină de obiecte care, la prima vedere, nu se puteau identifica şi care acopereau totul: mobilă, rafturi şi peste tot pe unde se puteau pune – chiar şi pe jos. Puţin loc mai rămăsese pentru a trăi acolo sau chiar a călca. Deşi eram îngrozită, curiozitatea m-a ţintuit cu ochii de ecran. Am aflat că această casă îi aparţinea unei bătrâne, fostă avocată, care era în doliu după soţul ei – fapt care a făcut-o să acumuleze în mare parte lucruri inutile, până în punctul în care au ajuns să reprezinte un pericol pentru viaţa şi sănătatea ei. I s-a dat un ultimatum de către autorităţi: să facă curat sau să i se confişte casa.

    Primul gând de autoîndreptăţire a fost: Mie aşa ceva nu mi se poate întâmpla. Dar când am stat să mă gândesc mai bine (sau poate era Duhul Sfânt care îmi vorbea?), ce puteam spune despre casa mea spirituală? Există vreo similitudine? Am început să mă gândesc şi mi-am găsit mintea plină de răni vechi de ani de zile de care îmi aduceam aminte. Mi-am reamintit vechi dezamăgiri, gesturi urâte făcute faţă de mine în viaţa profesională şi personală. Mi-am adus aminte de anumite cuvinte rostite. Am fost calomniată cu peste 20 de ani în urmă şi încă mi se ridică nivelul de adrenalină când îmi amintesc. Însă şi mai riscante pentru sănătatea mea spirituală erau păcatele din trecut pentru care îi cerusem iertare lui Dumnezeu, dar era evident că eu nu mă iertasem, aducându-mi-le aminte cu regret. Scuza pentru rememorarea acestui întreg gunoi este că aşa mă protejez de o eventuală recădere, dar adevărul este că acumulez vechituri şi trebuie să fac curăţenie generală.

    Astăzi, casa mea spirituală este în pericolul de a fi confiscată. Îl implor pe Dumnezeu să facă ordine în harababura inutilă şi distructivă, să mă ajute să îi iert cu adevărat pe alţii, precum şi pe mine însămi. Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea amnezie selectivă în legătură cu multe răni suferite în trecut, dar şi în viitor. După ce Dumnezeu va face ordine, îl rog să creeze spaţiu în mintea mea unde să pun nenumăratele binecuvântări pe care nu le merit, dar pe care Dumnezeu mi le-a pus constant în cale de-a lungul anilor; de departe, acestea depăşesc numeric rănile suferite. Vreau să îi ofer Duhului Sfânt acces neîngrădit să locuiască în mine. Îmi reamintesc faptul că Isus a îndurat mult mai multă suferinţă decât îmi pot eu imagina, şi nici măcar nu a meritat-o, totuşi unele dintre ultimele Sale cuvinte au fost: „Iartă-i!”

    Cecelia Grant

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...