Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi, 1 Petru 3:8
Aş vrea să cumpăr acest sul de flanel de la raionul de reduceri, i-am spus eu unei angajate din magazinul nostru local Walmart.
– Bine, o să îl măsor să văd câţi metri are. Îl vreţi pe tot? Nu vă supăraţi că vă întreb, dar ce faceţi cu atâta material?
Am fost mândră să îi spun că grupul nostru de la biserică, ce se numeşte Surorile Secrete, are în plan să confecţioneze pături de nou-născuţi pentru o ţară din lumea a treia. Angajata a făcut ceea ce trebuie să facă, adăugând alte câteva suluri la cumpărăturile mele. Când am pus totul în coş, ea a băgat mâna în buzunar şi a scos nişte bani.
-Vă rog, luaţi banii ăştia! Vreau să contribui şi eu la acest proiect valoros.
Ce binecuvântare a fost această contribuţie pentru proiect, prin care noi, la rândul nostru, încercam să fim o binecuvântare pentru alţii!
Isus, exemplul nostru, a făcut mult bine cât timp S-a aflat pe pământ. A vindecat bolnavi, a hrănit mulţimi flămânde, a asigurat băuturile la o nuntă şi a mers în multe case, făcându-le bucurie oamenilor, fie câte unuia, fie mai multora odată. A fost întotdeauna o binecuvântare pentru cei din jurul Lui. Noi suntem picioarele şi mâinile Sale în lumea contemporană atunci când găsim căi de a-i ajuta pe cei din jur. Isus străluceşte din inimile noastre şi primim cu toţii o binecuvântare bogată.
Într-o altă ocazie, grupul nostru de femei a ales să ajute o doamnă în vârstă mutată recent în ţara noastră. Nici nu vorbea limba noastră, dar zâmbetele pot fi înţelese în toate limbile. Se afla într-un scaun cu rotile, dar acest lucru nu ne-a oprit în încercarea de a-i influenţa viaţa în bine. O doamnă din grupul nostru care era asistentă s-a îngrijit de tălpile ei, altcineva s-a ocupat de unghiile ei, iar o doamnă coafeză a tuns-o. I-am făcut şi câteva cadouri, cum ar fi nişte papuci de casă, o păturică pentru genunchi şi toate produsele de igienă pe care le-am folosit să o aranjăm. La finalul serii, am cântat imnurile ei preferate, pe care evident că le-a recunoscut după melodie. Zâmbete şi lacrimi de bucurie se puteau vedea pe faţa ei şi a familiei ei. Nu poţi să nu te simţi bine după o asemenea intervenţie!
Isus a spus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut” (Matei 25:40). Azi, gândeşte-te unde poţi da o mână de ajutor, unde poţi rosti o vorbă de încurajare, neaşteptând nimic în schimb. Vezi însă că, atunci când oferi, primeşti în schimb binecuvântare!
Rosemary Byrd Hickman
