Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Isaia 64:6
Am intrat în bucătărie, dar m-am oprit îngrozită. Era mizerie pe jos. De ce nu observasem înainte? Erau firimituri şi pete peste tot. Cum pot vedea acum şi nu am văzut înainte? Soarele. Soarele era cel care scosese în evidenţă mizeria.
M-am gândit la alte pardoseli de bucătărie pe care nu ajungeau razele soarelui şi la pardoselile cu gresie închisă la culoare din cartierele muncitoreşti. Să fi trăit toţi aceşti ani cu pardoseala murdară la bucătărie şi să nu fi observat? O curăţăm – regulat dar nu observam murdăria nici înainte şi nici după ce măturam şi dădeam cu mopul. Mi-am adus aminte inclusiv de ultima casă în care locuiserăm – peste tot numai gresie albă pe jos. Ce-o fi fost în capul meu? Aveam o pisică neagră. Acum locuim într-o casă cu lemn pe jos, cu multe ferestre şi mult soare. Iar azi, chiar imediat după ce am făcut curăţenie, am putut observa toate firimiturile şi chiar fire de praf. De ce? Din cauza soarelui. Ce diferenţă!
Nu am putut să nu mă gândesc la viaţa mea. Cred că reuşesc destul de bine să îmi ţin viaţa curată şi în ordine. Dar Soarele neprihănirii vine să lumineze. Groaza groazei! E mizerie peste tot.
Îmi place povestirea cu femeia care sângera de 12 ani, aşa cum este relatată în Matei 9 şi Marcu 5. Pentru că sângera, biata femeie era necurată. Şi, conform credinţelor vremii, în momentul când L-a atins pe Isus şi El ar fi trebuit să devină necurat. Dar pentru Isus n-a contat acest lucru, iar atunci când a vindecat-o, ea a devenit curată – curată spiritual, fizic, social şi emoţional. Mai bine de atât nu se poate! Şi eu am nevoie personal de aşa ceva – lăsând la o parte pardoseala bucătăriei.
Îmi place cum descrie David situaţia noastră atunci când ne dăm seama cât de murdare sunt inimile şi vieţile noastre. Şi nici nu contează cât de grav e păcatul, după cum se poate vedea în viaţa lui David! Iată cum e redat strigătul lui în traducerea New Living Translation a Bibliei în limba engleză: „Nu te mai uita la păcatele mele! Îndepărtează pata vinovăţiei mele. Creează în mine o inimă curată, o, Doamne! Refă în mine un duh credincios. Nu mă îndepărta din prezenţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmul 51:9-11).
Nu e momentul să tragem draperiile, să stingem lumina sau să ne prefacem că nu există mizerie. Haideţi să strigăm astăzi la Salvatorul nostru, făcând apel la Soarele neprihănirii, în căutarea unei inimi şi a unei vieţi curate!
Ardis Dick Stenbakken
