Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea Ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Proverbele 3:5,6
Se apropia încă o Zi a Recunoştinţei şi eu şi surorile mele speram să o petrecem împreună la New York. Două dintre ele locuiau acolo, alte două, în Caraibe, iar eu, în Ţara Galilor; aşa că am considerat că va fi o ocazie bună să ne reîntâlnim. Eu mai speram în secret şi mă rugam fierbinte ca, ajutată de o prietenă, să-mi găsesc demult pierduta naşă, pe care nu o văzusem de 35 de ani, de când eram copil. Ştiam că locuieşte în Statele Unite, dar unde? Mai încercasem de câteva ori să o găsesc, dar fără niciun rezultat.
Recent mă mutasem într-o casă nouă şi au intrat hoţii în garaj, de unde mi-au luat nişte lucruri depozitate acolo. Prietena mea mi-a reamintit că trebuie să-L lăudăm pe Domnul întotdeauna, chiar dacă nu îmi venea în minte niciun motiv de laudă şi mulţumire, fiind foarte supărată. Lucrurile care mai rămăseseră în garaj ea mi le-a mutat în casă şi s-a hotărât să le sorteze. Mi-a arătat o pungă de care a zis că trebuie să mă ocup personal. Nu aveam chef de aşa ceva, dar am zis măcar să mă uit în ea. Acolo am dat peste un vechi caiet cu adrese şi la scurt timp mi-au căzut ochii pe numele şi numărul de telefon al mamei naşei mele, Tuşa Wellese. Am sunat, dar numărul era scos din funcţiune. Acum ce să fac? De unde să încep să caut? Doamne, am nevoie de ajutorul Tău!
Am fugit la calculator şi am căutat pe Google adresa Tuşii Wellese şi am recunoscut numele unora dintre celelalte fete ale ei, dar nu le-am putut da de urmă. I-am solicitat ajutorul surorii mele Karen, din New York, care tocmai îmi telefonase. A găsit ea numărul şi eu am făcut apelul. Un accent de Caraibe mi s-a revărsat în ureche. „Alo, Tuşa Wellese?” am întrebat. „Da, eu sunt” şi, după câteva întrebări şi amabilităţi, am izbucnit nerăbdătoare: „O caut pe naşa mea, pe Norma.” Mi-a dat numărul ei de telefon, iar după puţină vreme am auzit un blând „Alo” din partea Normei, demult pierduta mea naşă.
Ziua Recunoştinţei a fost pentru mine într-adevăr ocazia de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că mi-am întâlnit surorile şi pe Norma şi familia ei, în Virginia.
Am avut o mulţime de lucruri pentru care să Îi mulţumesc lui Dumnezeu, întrucât El m-a binecuvântat cu minunea mea de Ziua Recunoştinţei.
Roxanne Girard
