Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea.” Psalmul 91:1-2
Ziua de 26 noiembrie 2011 nu poate fi şi nici nu va fi ştearsă vreodată din memoria mea. Nimănui nu îi place să treacă printr-o aşa experienţă nici când e înconjurat de prieteni şi familie, darămite de unul singur. Aşa eram eu când uraganul Tomas a lovit St. Lucia, în acea dimineaţă de Sabat. A început să plouă pe la ora 8 dimineaţa. Eram singură acasă, deoarece sora mea, cu care locuiam în acea perioadă, mersese în Republica Dominicană în vizită la mama. M-am trezit, l-am mulţumit lui Dumnezeu pentru încă o zi de Sabat şi am început să mă pregătesc să merg la biserică.
Dar ploaia se înteţea. Ştiam de furtuna care se apropia de insule, dar, necunoscându-i exact traseul şi neştiind dacă se va transforma în uragan, am pornit radioul. Se făcea anunţul că întâlnirea de la biserică se suspendă din cauza înrăutăţirii vremii. Nu îmi rămânea nimic de făcut decât să stau şi să meditez la bunătatea lui Dumnezeu şi să aştept să se potolească vremea. Dar nu s-a potolit, ci s-a înrăutăţit, până pe la ora 6 a doua zi dimineaţa.
Mi-am imaginat cam cum s-au simţit ucenicii pe mare în mijlocul furtunii. Dar, asemenea ucenicilor, am uitat şi eu ceva important. Multiplele apeluri de la mama şi de la membri ai familiei nu mi-au potolit temerile decât temporar. Uitasem că Isus e chiar acolo, traversând furtuna împreună cu mine. Îmi bântuiau mintea multe lucruri rele ce se puteau întâmpla în acea noapte. Dacă îmi ia vântul acoperişul? Al vecinilor deja nu mai era şi apartamentul meu se afla în aceeaşi clădire. Unde să fug? În situaţii de acest gen au loc multe furturi – dacă şi apartamentul meu ar fi fost vizat?
Cum de am putut uita ce scrie în Psalmul 46:10,11? „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.” Cum am putut uita că vântul şi valurile L-au ascultat? Cum să fi uitat că Domnul meu Isus este acelaşi ieri, azi şi pentru totdeauna (Evrei 13:8)? În întuneric, am rostit în şoaptă o rugăciune şi o voce blândă şi liniştită mi-a reamintit că El este acolo cu mine. Doar după aceea am reuşit să adorm, încurajată că Domnul meu Isus este chiar acolo, alături de mine.
Amanda Isles
