O noapte rece

    Nu ţi-am dat eu oare porunca aceasta: „întăreşte-te şi îmbărbătează-te!”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face. – Iosua 1:9

    În Indiana poate fi foarte frig în luna decembrie, iar această zi era exact aşa. Îmi dusesem maşina la service să i se verifice nivelul lichidului de frână şi mă grăbeam să o iau, fiindcă aveam nişte cursuri seara la care trebuia să particip. Când am ajuns la service, l-am întrebat pe mecanic dacă verificase ce îl rugasem. „E bine” a zis el, „nu vă faceţi griji, o să fie bine.” De obicei verific singură, dar mă grăbeam să mă întâlnesc cu cei cu care împărţeam drumul cu maşina, pentru a ajunge la cursuri.

    Am ajuns în scurt timp la locul de întâlnire, dar, spre surprinderea mea, colegii mei nu mai erau. Aşa că a trebuit să conduc singură peste 70 de kilometri. Plus că drumul respectiv nici nu era chiar cel mai uşor cu putinţă. Şi nici nu avea multe locuri unde să poţi opri, dacă aveai nevoie. Într-un final, am ajuns la facultate şi m-am aşezat pentru cursul de trei ore. A sosit timpul să mă îndrept înapoi spre casă. I-am văzut pe colegii cu care împărţeam drumul plecând mai devreme, aşa că am pornit tot singură pe acest drum întunecos.

    În timpul mersului, la un moment dat, am auzit un sunet puternic, de frecare. Singurul lucru la care m-am gândit a fost că se rupsese cureaua de transmisie. Maşina a început să încetinească şi să vireze încet spre partea dreaptă a drumului, ca şi când o mână nevăzută mă punea la loc sigur. Mi-era frică şi frig, dar am început să mă rog – întrebându-mă dacă paşii îmi fuseseră număraţi până în această noapte. Am pornit semnalele luminoase de avarie, gândindu-mă că am văzut o maşină de poliţie, care probabil va opri să mă ajute. Dar maşina de poliţie n-a oprit. Atunci mi-am zis: Hai să merg pe jos până la staţia de camioane pe care o văd în depărtare. Dar e prea întuneric. Şi, în plus, port haine închise la culoare. N-aş fi în siguranţă. Am stat în maşină şi m-am rugat, pentru că nu voiam să risc să fiu lovită de o maşină.

    În sfârşit, a oprit cineva în spatele meu. O, nu, dacă e un criminal? Apoi Domnul mi-a vorbit: „Domnul nu ar trimite un criminal să te ajute.” Am fost foarte bucuroasă să observ că erau colegii mei cu care obişnuiam să împart drumul.

    Imediat i-am întrebat ce se întâmplase, fiindcă îi văzusem plecând mai devreme. Mi-au spus că într-adevăr plecaseră mai devreme, dar că unul dintre ei uitase o mănuşă, aşa că s-au întors.

    Dumnezeu încă deţine controlul. Slavă Domnului!

    Bertha Hall

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...