Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia. – Psalmii 30:5
Într-o zi recentă de iarnă, eu şi soţul meu ne-am hotărât să ne vizităm fiica, în Indianapolis, Indiana. Conştient că drumul cu maşina din Maryland însemna zece ore, soţul meu a sugerat să plecăm după-amiaza, ca să facem cel puţin şase ore din drum.
Pe la ora 3 după-amiaza, ne-am pornit spre Indianapolis. După vreo trei ore, am început să vedem fulgi de zăpadă. După 30 de minute, când am virat pentru a intra în alt stat, zăpada devenise atât de abundentă, încât ne era imposibil să vedem pe unde mergem. Devenise periculos, aşa că l-am rugat pe soţul meu să găsim un refugiu, unde să aşteptăm trecerea furtunii. Soţul meu mergea mai departe, spunând: „Nu e bine să rămânem blocaţi într-un refugiu dacă furtuna se înteţeşte. Trebuie să găsim un oraş sau un hotel.” Eram deja foarte îngrijoraţi şi am început să ne rugăm ca furtuna să treacă sau măcar să se domolească pentru toţi cei aflaţi pe drum. Dar nu erau semne că ar trece. Deja eram preocupaţi de drumurile care îngheţau şi de temperatura care scădea vertiginos.
Când ne-am dat seama că furtuna nu se potoleşte, am hotărât să căutăm un loc unde să stăm peste noapte. Imediat ce am văzut indicatoare spre hoteluri, am răsuflat uşuraţi şi, într-un final, am găsit un hotel unde am rămas peste noapte. Dimineaţa, am pornit iar la drum.
Am mers destul de puţin şi ne-am dat seama că, dacă am mai fi mers un pic mai departe de hotelul pe care îl aleseserăm, am fi descoperit că acolo încetase furtuna. În restul drumului, am avut puţină zăpadă sau deloc. Era evident că, dacă am fi îndurat încă puţin, am fi trecut de furtună şi ne-am fi putut continua drumul cu o seară înainte.
În acea călătorie, eu şi soţul meu am învăţat două lecţii: asemenea furtunii pe care am întâlnit-o, furtunile vieţii nu ţin o veşnicie şi, dacă îndurăm încă puţin, dacă ne încredem în Cel care a promis şi care Se ţine întotdeauna de cuvânt, furtunile vor trece şi, odată cu trecerea lor, va veni bucuria dimineţii.
Judith M. Mwansa
