Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale (…) să fie slava. – Iuda 24, 25
S-a întâmplat într-o sâmbătă seara, când eram de serviciu la camera de gardă a unui spital adventist. Mergeam printre paturi cu clipboardul şi pixul în mână, îndreptân-du-mă spre un pacient venit cu ambulanţa pe care trebuia să îl înregistrez. Brusc, am început să îmi pierd echilibrul. După ce picioarele au început să-mi alunece, s-au muiat de tot şi am căzut pe spate. M-am lovit cu spatele de gresia rece şi tare, iar capul mi-a făcut „poc” pe jos. Personalul medical a venit alergând din toate direcţiile, ca să mă ajute.
„Sunt bine! am spus eu, sărind zăpăcită, puţin amorţită de impactul căzăturii şi jenată peste măsură.„Cred că m-am învineţit puţin, dar în rest…” Şi vocea mi s-a stins când am observat privirile îngrijorate ale colegilor de serviciu. Câteva momente mai târziu, o asistentă a explicat ce anume îmi cauzase căzătura: un pacient băut care se bătuse fusese trimis la chiuvetă să se spele şi dăduse apă peste tot pe jos.
„Du-te să te vadă un medic, fă o radiografie şi mergi acasă să te odihneşti” a sugerat cineva, în timp ce eram împinsă de la spate într-o sală de examinare. Pe atunci abia dacă aveam 30 de ani, eram în putere, plină de viaţă şi gata să mă bucur de ce mi se întâmplă, să cresc trei copii şi să fiu o lucrătoare energică la biserică. După multe ore şi multe radiografii, am plecat acasă – obosită, cu dureri şi inconştientă de impactul real al căzăturii.
A doua zi dimineaţa, mă durea fiecare centimetru de corp; era începutul anilor lungi de dureri de gât, de spate, de migrene şi spasme musculare. Un incident imprevizibil şi nefericit, şi cursul vieţii mi s-a schimbat în ani de consulturi medicale, fizioterapeuţi şi specialişti. N-am mai fost niciodată aceeaşi. Căzătura m-a afectat şi mi-a micşorat într-o mare măsură potenţialul.
După mai mult de 34 de ani, încă mă întreb cum ar fi fost dacă accidentul nu s-ar fi produs. Apoi îmi aduc aminte de o altă cădere, a lui Adam şi a Evei, care a schimbat cursul istoriei. Alungaţi din Grădina Edenului în acea zi fatidică, întregul potenţial dorit de Dumnezeu pentru ei nu avea să mai fie atins niciodată, chiar niciodată.
Să dea Domnul să fim întotdeauna vigilente în umblarea vieţii creştine, ca să nu avem căzături ce ne pot schimba cursul vieţii, vreo cădere din har care să ne ducă la osânda veşnică!
Iris L. Kitching
