Articolul precedentEvită „EFOS”
    Articolul următorDin cenuşa vieţii mele

    Respingere

    Atunci, împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” – Matei 25:34

    Am absolvit cu succes liceul, dar îmi doream să îmi continui pregătirea academică.

    Primisem deja scrisoarea de acceptare şi o bursă la o universitate de stat locală. Din nefericire, tatăl meu nu voia să mă lase să merg la această universitate, pentru că mă considera prea tânără. Nemulţumită de decizia tatălui meu, am început să iau în considerare diferite şcoli adventiste din Caraibe. Într-un final, l-am anunţat pe tata că am găsit o instituţie de învăţământ postliceal, care se numea University of Southern Caribbean, în Trinidad. Puteam să primesc o diplomă în limba engleză ca limbă secundară. Apoi aş fi putut să mă pregătesc pentru licenţa în ştiinţe. Spre surprinderea mea, tata a fost de acord imediat cu decizia mea. Imaginează-ţi: universitatea locală era la doar două ore de mers cu maşina, în timp ce universitatea din Trinidad era la şase ore de mers cu avionul, cu trei opriri pe diferite insule.

    Ziua următoare, părinţii au făcut rezervare la avion să mergem în Trinidad; mama s-a hotărât să vină şi ea cu mine. În timp ce îmi strângeam actele, a apărut problema scrisorii mele de acceptare – nici măcar nu trimisesem o fişă de înscriere. Săptămâna următoare, îmi începeam aventura într-un nou teritoriu, într-o nouă limbă, pe care încă încercam să o înţeleg, şi eu încă nu aveam o scrisoare de acceptare. Eram destul de agitată la ideea de a merge în Trinidad fără documentele necesare. Am început să concep un plan în caz că lucrurile ar fi mers prost. Plănuiam să mă prefac că am leşinat sau să mimez că am o boală, în speranţa că cei de la biroul de imigraţie mă vor lăsa să intru în ţară fără unul dintre cele mai importante documente: scrisoarea de acceptare. Mama m-a încurajat că completez formularele de înscriere în drum spre Trinidad, i-am arătat poliţistului de frontieră formularul completat şi m-a lăsat să intru legal în Trinidad.

    În cele câteva zile cât am stat în Trinidad, formularele mele au fost înregistrate şi am fost acceptată. Dragile mele prietene, şi noi avem o scrisoare de acceptare de care avem nevoie pentru universitatea cunoscută drept „cer”. Nu există decât două posibilităţi: Acceptat – „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” sau Respins – „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41). Haideţi să fim sigure că ne vom obţine scrisoarea de acceptare!

    Nahomie Daube

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...