Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. – Psalmii 62:5,6
Cu o săptămână şi ceva înainte de sfârşitul anului, îmi vizitam părinţii, în Wynberg.
Nu prea voiam să fiu singură acasă, aşa că m-am hotărât să petrec momente valoroase cu familia. De multe ori plecasem din Wynberg târziu şi ajunsesem în siguranţă acasă. În această ocazie însă, mama era foarte îngrijorată şi mă tot îndemna:
– Se face târziu. Trebuie să te duci acasă.
– Da, plec imediat. Acum vreau să termin ceva.
Într-un final, după atâtea rugăminţi, m-am hotărât să plec şi, chiar înainte de a ieşi pe uşă, am primit un SMS de la o prietenă, cu o rugăciune foarte frumoasă. Doar m-am uitat peste ea foarte rapid. Când să ies, a sunat telefonul fix; era una dintre mătuşile mele din Johannesburg. Am vorbit puţin, apoi ea mi-a spus: „Să umbli în siguranţă!”, la care eu i-am răspuns că o s-o sun când ajung acasă.
În drumul meu cu maşina spre casă, am ajuns pe o porţiune cunoscută sub numele de Vaguard Drive. Primul semafor a fost roşu şi toate maşinile aşteptau să se facă verde. Mica mea geantă roşie era pe jos, de partea pasagerului. Era plină de tot felul de nuci, nimic de valoare, niciun telefon, niciun portofel, nimic valoros – doar diferite feluri de nuci.
Un bărbat a venit prin faţa maşinii mele, s-a apropiat de geamul lateral şi s-a uitat înăuntru de atât de aproape, că era cât pe ce să se lipească de geam. A fost urât de tot şi mi-a generat un sentiment foarte neplăcut. Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit în sus şi să aud geamul spărgându-se – fapt care mi-a ridicat nivelul adrenalinei peste normal. Eram deja în viteza întâia, aşteptând să plec de pe loc. Am plecat ca un fulger şi, în încercarea de a scăpa, am ajuns să lovesc o maşină. Răufăcătorul n-a apucat să îmi ia geanta şi nici să mă atace.
Am fost foarte afectată după incident şi am avut un schimb de replici cu un alt şofer, după care mi-am continuat drumul în timp ce bucăţi de sticlă tot cădeau, speriindu-mă. În acelaşi timp, Îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru ocrotirea Sa.
În acea seară, putea să mi se întâmple mult mai rău, puteam fi răpită sau omorâtă, îngerii şi Dumnezeu m-au ocrotit de pericol. Dumnezeu are un plan pentru viaţa mea – altfel n-aş fi fost în viaţă acum. El are un plan şi pentru tine – bazează-te doar pe El!
Shelley Gordon
