Articolul precedentPrevenind înşelăciunea
    Articolul următorDiamante de crăciun

    Frunzele de magnolie aurie

    Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. – 1 Ioan 3:18

    La un program desfăşurat recent la biserică, li s-a cerut participanţilor să împărtăşească o amintire specială din această perioadă a anului. Stând în plăcuta sală de cult, uitându-mă la tavanul ca de catedrală, participând la închinarea prin muzică intonată la micul nostru pian de concert, stând confortabil în băncile noastre tapiţate şi având mochetă sub picioare, mi s-a dus gândul la vechea noastră biserică, ridicată în anul 1938, care arsese înainte ca noua clădire a bisericii să fie construită. Am plâns cu toţii la vederea flăcărilor care se ridicau. Nici măcar ferestrele n-au mai putut fi funcţionale. O, cât de mult apreciem acum vitraliile! Cel care prezintă a doua venire a lui Isus este vi-traliul meu preferat. Transmite speranţă, mai ales când mă gândesc la sora mea Bonnie.

    În urmă cu 20 de ani, am ţinut-o de mână în timp ce mi-a şoptit: „Ai încredere în Isus!” după care a murit. Îşi dedicase 30 de ani din viaţă profesoratului, începând să predea chiar din facultate, frecventând cursuri de vară şi prin corespondenţă, ca să îşi definitiveze studiile formale. Prima sală de clasă a lui Bonnie a fost în subsolul neterminat al bisericii, în care se infiltra apă. Frecvent, Bonnie îşi petrecea acolo serile scoţând apa afară. Cum elevii ei de clasa a opta erau aproape cât ea ca vârstă şi statură, obişnuia să îi înveţe astfel: „Orice găseşte mâna voastră să facă, să facă conştiincios, ca pentru Domnul.”

    Familia noastră era foarte săracă, la fel ca altele din biserică, dar eram bogaţi în credinţă şi bucurie, umblând cu Isus. Bonnie era foarte generoasă în compasiune şi slujire, deplină în dragoste. A făcut multe pentru oamenii din comunitatea şi biserica ei. Golită de sine însăşi, şi-a donat cea mai mare parte a veniturilor ca să îşi poată susţine fraţii şi pe oricine avea nevoie de ajutor. Nimic nu era cu jumătate de măsură la misiunea ei; ea credea în educaţia creştină şi se bucura de timpul preţios petrecut cu copiii în anii lor de formare. Rugăciunea era o parte importantă a lucrării ei.

    Îmi aduc aminte în mod deosebit de o ocazie în care ea „şi copiii ei” au recompus scena naşterii într-o scenetă în faţa bisericii. La finalul programului, fiecare familie a primit câte un cadou realizat manual. Unul dintre aceste cadouri a fost o plantă specială. Bonnie şi elevii ei urcaseră până în cimitirul local, prin zăpadă, şi aleseseră frunze de pe ramurile joase ale unui arbore de magnolie. Au pictat frunzele cu auriu şi le-au pus în nişte ghivece roşii, pe care tot ei le pictaseră. O fundă şi o felicitare ataşată făceau cadoul să pară la fel de reuşit ca cele cumpărate de la oricare florărie.

    În cer, vreau să mă plimb în ţara fără cimitire împreună cu Boniie şi cu toţi „copiii ei” şi poate culegem câteva frunze de magnolie. Doamne, se poate să am parte de câteva aurii?

    Jane Wiggins Moore

    Frunzele de magnolie aurie - 2017. În cer, vreau să mă plimb în ţara fără cimitire împreună cu Boniie şi cu toţi „copiii ei” şi poate culegem câteva frunze de magnolie. Doamne, se poate să am parte de câteva aurii?
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...