Nunta

    Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde. – Ieremia 33:3

    Nunţile înseamnă multă voie bună. Dar, pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi dau mai bine seama că a te căsători poate fi o chestiune riscantă. Mă întreb ce ar zice Bob, care de 45 de ani îmi este soţ, despre o aşa afirmaţie. Realitatea e că este adevărată. Doi oameni, din două medii diferite se ataşează unul de altul, după care le trece prin cap ideea că nu trebuie să spună decât „da” şi totul o să se desfăşoare normal.

    Când mă gândesc la nunta noastră, ştiu sigur că nici nu aveam în cap altă idee decât că o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi. Ha! A fost mult de muncă. Bob a crescut într-o familie în care nu era niciodată întrebat unde se duce şi când se întoarce. Eu am crescut într-o familie în care practic trebuia să îi spun mamei şi când mă duc la WC. Tata termina serviciul la ora 4 după-amiaza şi era acasă fix la ora 4 şi jumătate. Îţi dai seama ce şoc a fost când, la scurt timp după nuntă, soţul meu n-a venit acasă până la ora 7 seara, când eu îl aşteptam la ora 5!? De-a lungul anilor, am învăţat să las lucrurile să decurgă normal, iar el a învăţat să vină acasă la timp – de cele mai multe ori.

    Am participat la o nuntă în Kansas, ţinută într-un bar şi lângă un grătar. Şi nu îţi imagina că grătarul era cine ştie ce împodobit… Muzica era înregistrată, iar mirele i-a cântat miresei. Mâncarea a fost făcută de prieteni, iar tortul de nuntă a fost delicios.

    Partea interesantă a fost familia noastră. Stând şi uitându-mă la noi toţi, m-au podidit lacrimile. Eram o masă de nebăutori şi de nefumători nu pentru că n-am băut şi n-am fumat niciodată, ci pentru că cei mai mulţi dintre noi se recuperau după dependenţa fie de una, fie de alta. Unii fuseseră băutori înrăiţi, tutungii înrăiţi sau fumaseră iarbă. Unii consumaseră metadonă şi îi puteai ghici după trăsăturile afectate ale feţei: fără dinţi şi cu o privire goală în ochi. Acestea fiind spuse, nepotul meu a fost primul care ne-a urat: „Sabat fericit!” Uitaserăm că era Sabat.

    Te-ai putea întreba: De ce lacrimi? Pentru că cumnata mea nu a renunţat niciodată la speranţă. S-a rugat şi a stăruit pe lângă Domnul cu privire la copiii ei, nepoţii ei şi fraţii ei. Stând acolo, puteam vedea vieţi schimbate una după alta şi ştiu că toate au avut legătură cu rugăciunile ei.

    Cum rămâne cu părinţii care se roagă pentru copii şi nu văd mâna Domnului? I-am pus această întrebare fiicei mele, când i-am povestit despre această nuntă. Răspunsul ei a fost: „Istoria lor nu s-a încheiat încă.” Cele dintre voi care îi vedeţi pe cei dragi luând decizii greşite una după alta, continuaţi să vă rugaţi pentru ei! Am văzut cu ochii mei ce poate face Dumnezeu.

    Nancy Buxton

    Nunta - 2017. Cum rămâne cu părinţii care se roagă pentru copii şi nu văd mâna Domnului? Fiica mea a răspuns la această întrebare astfel: „Istoria lor nu s-a încheiat încă.” Cele dintre voi care îi vedeţi pe cei dragi luând decizii greşite una după alta, continuaţi să vă rugaţi pentru ei! Am văzut cu ochii mei ce poate face Dumnezeu.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...