Domnul este bun. El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El. – Naum 1:7
Întorcându-mă dintr-o zonă cu vreme umedă, tropicală, cu temperaturi de 30-40 de grade C, am aterizat pe Aeroportul Internaţional din Frankfurt pentru a fi întâmpinată de un aer foarte rece şi de zăpadă cât vedeam cu ochii. Da, era frumos. L-am întrebat pe soţul meu dacă schimbase cauciucurile de vară la maşina mea. Nu, nu le schimbase. Mi-am făcut griji, pentru că trebuia să merg cu maşina la serviciu a doua zi, aşa că i-am spus: „Hai să facem schimb de maşini”, maşina lui fiind deja echipată cu cauciucuri de iarnă.
Dimineaţa următoare, era multă gheaţă pe jos, aşa că am mers încet; cauciucurile de iarnă n-au fost de mare ajutor. Maşina aluneca, iar eu nu prea o puteam controla. Când am ajuns la drumul principal, maşina a început să vireze şi să danseze ca un patinator. M-am rugat necontenit Domnului să mă ajute şi să mă ţină în siguranţă. Brusc, maşina s-a oprit în mijlocul drumului. N-am făcut nimic. Mi-era frică să sucesc de volan, pentru că ar fi început să patineze din nou. Apoi maşina chiar a patinat până pe partea opusă a drumului, a trecut şanţul şi a ajuns de partea cealaltă. Am fost îngrozită la ideea că s-ar putea răsturna. Între timp, mă rugam fierbinte, implorându-L pe Domnul să mă ajute. Apoi maşina a alunecat înapoi în şanţ, după care s-a oprit. O mână invizibilă părea să o fi controlat. Tabla s-a îndoit în câteva locuri, bara de protecţie a căzut şi au fost câteva zgârieturi.
Mă întrebam de ce nu a fost trafic cât am stat eu acolo, adică mai mult de 15 minute. O femeie a oprit, a venit şi m-a întrebat dacă sunt bine. Încă tremuram. A zis că o să meargă până la următoarea benzinărie să ceară ajutor. S-a întors cu un camion mare şi cinci bărbaţi puternici. Erau nişte constructori din Polonia. Am fost uimită cum au ridicat Mercedesul şi l-au pus pe carosabil. Maşina a fost ca o jucărie pentru ei. I-am mulţumit Domnului (şi le-am mulţumit şi fiecăruia dintre ei), apoi mi-am continuat drumul fără bara de protecţie. Când aproape am ajuns în oraş, am văzut un accident mare, cu peste şapte maşini implicate. Am văzut încălţăminte pe carosabil şi o ambulanţă; din păcate, cineva patinase şi făcuse accident. Părea groaznic. Apoi mi-a venit în minte motivul pentru care am avut eu accident mai devreme. Domnul m-a făcut să nu fiu implicată în accidentul acela amplu. Mi-am adus aminte făgăduinţa Lui din Psalmii 121:8 – „Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” Dumnezeu e bun şi ne salvează în moduri misterioase.
Loida Gulaja Lehmann
