Este mai ferice să dai decât să primeşti. – Faptele apostolilor 20:35
Cyril avea cândva o familie şi un loc de muncă. Bine educat, cu un patent înregistrat pentru o invenţie, nu i-a trecut prin minte niciodată că într-o bună zi se va trezi singur şi înaintat în vârstă, bolnav şi sărac. Dar se întâmplă şi asemenea lucruri.
Prin intermediul ADRA (Agenţia Adventistă pentru Refacere şi Ajutor), o doamnă l-a înscris pe lista beneficiarilor de alimente pentru Anul Nou. Cyril nu şi-a imaginat niciodată că va primi mai mult decât câteva iaurturi şi o banitsa, sau pâine. A fost uimit de mărimea pachetului – ceva mai mult decât câteva bunătăţi. N-a avut cuvinte să-şi exprime mulţumirea pentru curcanul întreg, pentru pastele, brânza, caşcavalul („i-am şi uitat gustul.. !’), dulciurile, lintea, orezul şi fructele uscate. Însă noi am fost profund impresionaţi de modul în care a folosit alimentele. E adevărat că săracii îi ajută pe săraci. Cel căruia îi e foame şi nu are nimic ştie cel mai bine cum e să îţi fie foame şi să fii sărac.
La câteva zile după Anul Nou, când aceeaşi doamnă s-a întâlnit cu el, Cyril i-a mulţumit în numele altei familii. „Aţi produs foarte multă bucurie!” a spus el. „Ştiu o familie foarte săracă, trăiesc foarte greu de pe o zi pe alta, dar când mă duc la ei în vizită, aceşti oameni încearcă întotdeauna să îmi dea mâncare gătită, fiindcă ştiu că eu n-am curent. Deşi e în mare sărăcie, această familie m-a invitat să petrecem Anul Nou împreună. Gospodina plănuise o cină cu chiftele şi două bucăţi de friptură: una pentru fiul lor, care era student, în prezent fără loc de muncă, iar pe cealaltă să o împărţim noi. Domnul să mă ierte, dar am minţit că am fost invitat în altă parte, pentru că nu voiam să le iau mâncarea de la gură, dat fiind că eu n-aveam ce duce. Dar când am primit pachetul cu mâncare, m-am uitat la curcan şi mi-am dat seama că nu îl puteam găti pe soba cu gaz pe care uneori o mai folosesc la gătit. În plus, e un păcat să mănânci singur un curcan întreg când oameni aşa cumsecade nu au ce pune pe masă de sărbători. Aşa că l-am dus la ei, împreună cu jumătate din brânză şi din caşcaval şi cu un foarte delicios rulou; primisem două. Vă puteţi imagina bucuria tuturor? La început, n-au vrut să le accepte, apoi au insistat să sărbătorim Noul An împreună.”
„E mai ferice să dai decât să primeşti”, spune textul de azi, deci satisfacţia dătătorului este mai mare decât cea a primitorului. Micile bucurii duc la o recunoştinţă mare faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de oamenii ale căror inimi sunt deschise la nevoile celor care nu se pot descurca singuri.
Emilia Stoykova
