Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită! – 1 Petru 5:8
Recent, aflaţi în vizită la rude din America de Nord, am locuit la un moment dat într-un cartier de case foarte frumoase. Peluze scumpe şi bine întreţinute, punctate ici-colo de arbori maiestuoşi şi de tufe ornamentale colorate, înconjurau fiecare casă. Grădinile coborau până la stradă. Ca europeancă, am fost intrigată de absenţa totală a gardurilor, a zidurilor sau a unei forme oarecare de separare a proprietăţilor sau măcar a grădinilor de drum. Aşa se face că, atunci când câini fioroşi şi lătrând cu toată forţa goneau spre mine în timpul plimbărilor mele matinale pe trotuar, am ajuns să fiu mai mult decât speriată. Spre uimirea şi uşurarea mea totuşi, cu toţii se opreau exact la marginea trotuarului.
Când le-am împărtăşit rudelor mele uimirea, acestea mi-au spus că un gard electric invizibil împrejmuia toate proprietăţile. Curentul electric, traversând gardurile electrice invizibile, intra în contact cu un mecanism din zgarda câinilor, administrându-le acestora şocuri electrice de voltaj redus. Acest şoc din zgardă îi făcea să se oprească brusc exact la limita proprietăţii lor. Această măsură de protecţie îi împiedica pe câini să le facă rău trecătorilor.
În ochii lui Dumnezeu, noi, copiii Săi, suntem cu mult mai valoroşi decât orice casă. El ne numeşte „comoara” Sa (Maleahi 3:17) şi a dat un preţ imens ca să ne răscumpere de la duşmanul nostru. Ca să ne protejeze, ne-a înconjurat cu un gard invizibil. Şi nu doar că ne împiedică să le facem rău celor din jur, dar ne salvează şi pe noi de atacurile venite din partea inamicului nostru spiritual. Diavolul. Scrisă în inima noastră şi invizibilă pentru ceilalţi, legea de iubire a lui Dumnezeu, legea Sa imperială – cele Zece Porunci – este gardul Său de protecţie în jurul nostru. Poruncile ne încurajează să ne purtăm cu cei din jur cu aceeaşi iubire şi compasiune cu care Se poartă Dumnezeu cu noi. În acelaşi timp, aceleaşi porunci ne ţin departe de un comportament care i-ar putea leza pe alţii şi, drept urmare, ne-ar putea cauza durere şi nouă, fiindcă, în final, vom culege roade amare după răul pe care atât de des suntem tentaţi să îl semănăm.
Dumnezeu nu ne-a dat legea Sa ca să ne strice nouă distracţia sau să priveze existenţa de plăcere. El ne-a dat legea Sa ca să ne protejeze. Îşi doreşte foarte mult să ne bucurăm la maximum de viaţă. Să dea Domnul să fim în situaţia de a spune, împreună cu regele David: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmii 119:97)!
Revel Papaioannou
