Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. – Psalmii 23:1
Chiar dacă eşti copil al lui Dumnezeu, viaţa tot îţi generează frustrări. Vor fi oameni care se vor pune de-a curmezişul drumului tău. E posibil să te confrunţi cu lipsa hranei, a îmbrăcămintei sau a locuinţei sau să nu ai parte de susţinerea familiei. Sau poţi să te trezeşti plângând de una singură, fără cineva care să te încurajeze când dai greş sau să te felicite când reuşeşti. Vrăjmaşul sufletelor noastre va face tot posibilul să te descurajeze după ce ai luat decizia de a umbla cu Isus şi a-ţi trăi viaţa conform Bibliei. Ştiu sigur toate acestea, fiindcă reprezintă experienţa mea de viaţă.
După ce am terminat gimnaziul, un cuplu de americani a promis să mă ajute cu taxa de studii la Universitatea din Nanga-Eboko, Camerun, acolo unde ei m-au sfătuit să merg în continuare. Am început şcoala de asistente în februarie 2011. Când cei doi nu s-au ţinut de promisiune, am ajuns să mă întreb din ce o să trăiesc, – ce o să mănânc şi cu ce o să îmi plătesc taxele. Ce să fac? Din cauza lipsei de fonduri imediate, nu am mai fost primită la cursuri, mi s-a interzis utilizarea, chiar şi intrarea, în bibliotecă pentru a învăţa şi nici la cantină nu mă mai puteam duce. Am fost ispitită să renunţ la şcoală şi, de fapt, la speranţa că voi obţine o diplomă. Totuşi, încotro să o iau? Aşa că m-am rugat şi m-am decis ca, fie ce-o fi, să termin ceea ce Dumnezeu îmi crease condiţiile să încep.
De când am luat acea decizie de a mă ţine strâns de Dumnezeu la necaz, Cel Atotputernic mi-a arătat că, la El, toate lucrurile sunt posibile. Da, uneori nu am ce mânca, dar niciodată situaţia aceasta nu durează mai mult de o săptămână. Fără bani, am stat şi mai mult de o lună. Totuşi, atunci când am o nevoie reală, Dumnezeu găseşte întotdeauna o soluţie. Aici, la şcoală, credinţa mea a crescut. Când mă confrunt cu o situaţie dificilă, ştiu că Dumnezeu o va rezolva. Când va veni vremea să merg să fac practică, o să apelez la El. Orice aş avea nevoie. El este prima şi ultima mea opţiune. De aceea încă mă aflu aici. Îi mulţumesc că mă întăreşte în vremurile de greutăţi şi supărări. Şi cumva face şi pune exact atâţia bani câţi trebuie în contul meu şcolar, la momentele potrivite. O parte din taxă este acoperită de fondul de burse al Departamentului Misiunea Femeii.
Învăţ să am încredere în Dumnezeu şi să cultiv răbdarea. Mai mult decât orice, învăţ să Îl ascult şi să trăiesc cu El în al patrulea, şi ultimul, an de şcoală. Ce minune! Zi după zi. Dacă te confrunţi cu greutăţi în viaţă, nu te plânge! Nu renunţa! Ci perseverează! Rezistă! Dumnezeu va avea bine grijă de tine – zi după zi.
Flore Njiki
