Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. – Psalmii 91:11,12
Anul trecut am primit cadou o pictură pe sticlă. Pentru că biroul meu are ferestre pe ambele părţi, m-am decis să duc pictura la serviciu şi să o pun în dreptul unui geam. Am tras repede corpul mobil cu sertare al biroului, m-am suit pe el şi mi-am expus cadoul. Arăta superb.
Vrând să cobor, am făcut pasul spre scaun, dar am uitat că am fustă lungă, iar tocul mi s-a prins în tiv. În căzătura care a urmat, m-am lovit cu spatele de corpul cu dosare, cu aşa o forţă, că s-a rupt cheia în două. M-am ridicat încet-încet, mulţumindu-I lui Dumnezeu că sunt bine. Eram recunoscătoare şi pentru îngerul meu păzitor, care, cred eu, mi-a atenuat căzătura.
Acest incident mi-a reamintit de o altă cădere – căderea lui Adam şi a Evei în frumoasa Grădină Eden. Consecinţele căderii lor au fost mult mai grave decât cele ale căzăturii mele. În loc să aibă încredere în cuvântul lui Dumnezeu, Eva l-a lăsat pe Diavol, care luase forma unui şarpe, să o înşele. Curiozitatea a scos ce-a fost mai bun din ea. A mâncat din fruct şi l-a împărţit şi cu soţul ei, care a urmat-o în comiterea primului păcat. Niciun înger păzitor nu putea să intervină ca să atenueze căderea. Ce durere, ce catastrofa, ce pierdere a adus căderea cuplului primordial asupra acestei lumi, în secolele care s-au scurs de atunci!
Totuşi, ca şi în cazul durerii mele atenuate în timpul căderii de ceea ce eu cred că a fost intervenţia unui înger păzitor, Dumnezeu deja avea un plan de intervenţie în favoarea primilor Săi copii. Şi în favoarea noastră. Ştii despre ce e vorba: planul de mântuire.
Tatăl ne iubeşte atât de mult, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu, pe Isus, să achite preţul. Preţul nu doar pentru prima cădere a omenirii, ci pentru fiecare păcat odios comis de fiecare păcătos de atunci înainte.
Dar trebuie să fim dispuşi să acceptăm ceea ce Dumnezeu şi Fiul Său au făcut pentru noi şi să îi permitem Duhului Sfânt să ne readucă la viaţă, să ne revenim din cădere. Cuvântul Său ne spune: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2:4-6).
Ce intervenţie răscumpărătoare în căderea noastră! Mult dincolo de ceea ce vreun înger ar fi putut face.
Sharon Long (Brown)
