Privire în trecut

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11

De la o vârstă foarte fragedă mi-o aduc aminte pe mama spunându-mi că am fost un bebeluş frumos, zâmbitor şi cu faţa rotundă, născut în Spitalul Cook County, din Chicago, Illinois. La şase luni de la naşterea mea, mama l-a părăsit pe tata şi s-a mutat acasă la părinţi, în Tchula, Mississippi. Nu s-a mai întors niciodată la tata. La câteva luni de la mutare, s-a născut fratele meu şi amândoi am crescut în casa bunicilor, unde am primit o bună educaţie creştină. Ne-au învăţat texte biblice şi să ne rugăm înainte de masă.

Fără susţinerea soţului ei, mama a lucrat ca menajeră şi ca lucrătoare pe plantaţii, ca să îşi întreţină familia. Ne-am mutat des prin oraşele apropiate, unde reuşea ea să găsească de lucru. Când mama era la muncă, eu şi fratele meu eram de capul nostru. Făceam multe prostii, totuşi Dumnezeu a intervenit întotdeauna şi ne-a ferit de tragedii şi accidente majore.

La zece ani, mi-am predat inima lui Isus şi am fost botezată într-un pârâiaş, în spatele unei biserici numite Muntele Sion. Eram îngrozită când am păşit în apă. Băiatul dinaintea mea a intrat şi a ieşit din apă zâmbind. M-am hotărât să încerc să fac acelaşi lucru, dar zâmbetul refuza să vină. M-am scufundat în apă fără zâmbet si am ieşit la fel.

După câţiva ani am absolvit liceul şi m-am căsătorit. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe mine şi pe soţul meu cu patru copii şi ne-a ţinut împreună pentru mai mult de 43 de ani. Suntem încântaţi că unul dintre băieţii noştri e pastor şi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru acest lucru.

Familia noastră a traversat suişuri şi coborâşuri, dureri şi supărări, încercări şi greutăţi. De-a lungul lor am ajuns să ne dăm seama că a duce o viaţă creştină nu e un lucru uşor. Însă am învăţat să ne punem încrederea în Dumnezeu, indiferent de obstacole. El a fost cu noi prin toate şi suntem mărturia vie a iubirii, harului şi îndurării Sale necondiţionate.

Cea mai mare bucurie a mea este să cunosc oameni şi să le împărtăşesc studii biblice. Visul meu este să termin o facultate şi să deschid un azil de bătrâni. Mă rog ca, prin harul Domnului, acest vis să devină realitate. El a spus că are pentru mine planuri de a creşte în speranţă şi în viitorul pe care mi l-a pregătit. Îl rog să împlinească această promisiune. Şi tu poţi face la fel.

Martha Shields

Citește și

Comentariile sunt închise

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!