Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11
De la o vârstă foarte fragedă mi-o aduc aminte pe mama spunându-mi că am fost un bebeluş frumos, zâmbitor şi cu faţa rotundă, născut în Spitalul Cook County, din Chicago, Illinois. La şase luni de la naşterea mea, mama l-a părăsit pe tata şi s-a mutat acasă la părinţi, în Tchula, Mississippi. Nu s-a mai întors niciodată la tata. La câteva luni de la mutare, s-a născut fratele meu şi amândoi am crescut în casa bunicilor, unde am primit o bună educaţie creştină. Ne-au învăţat texte biblice şi să ne rugăm înainte de masă.
Fără susţinerea soţului ei, mama a lucrat ca menajeră şi ca lucrătoare pe plantaţii, ca să îşi întreţină familia. Ne-am mutat des prin oraşele apropiate, unde reuşea ea să găsească de lucru. Când mama era la muncă, eu şi fratele meu eram de capul nostru. Făceam multe prostii, totuşi Dumnezeu a intervenit întotdeauna şi ne-a ferit de tragedii şi accidente majore.
La zece ani, mi-am predat inima lui Isus şi am fost botezată într-un pârâiaş, în spatele unei biserici numite Muntele Sion. Eram îngrozită când am păşit în apă. Băiatul dinaintea mea a intrat şi a ieşit din apă zâmbind. M-am hotărât să încerc să fac acelaşi lucru, dar zâmbetul refuza să vină. M-am scufundat în apă fără zâmbet si am ieşit la fel.
După câţiva ani am absolvit liceul şi m-am căsătorit. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe mine şi pe soţul meu cu patru copii şi ne-a ţinut împreună pentru mai mult de 43 de ani. Suntem încântaţi că unul dintre băieţii noştri e pastor şi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru acest lucru.
Familia noastră a traversat suişuri şi coborâşuri, dureri şi supărări, încercări şi greutăţi. De-a lungul lor am ajuns să ne dăm seama că a duce o viaţă creştină nu e un lucru uşor. Însă am învăţat să ne punem încrederea în Dumnezeu, indiferent de obstacole. El a fost cu noi prin toate şi suntem mărturia vie a iubirii, harului şi îndurării Sale necondiţionate.
Cea mai mare bucurie a mea este să cunosc oameni şi să le împărtăşesc studii biblice. Visul meu este să termin o facultate şi să deschid un azil de bătrâni. Mă rog ca, prin harul Domnului, acest vis să devină realitate. El a spus că are pentru mine planuri de a creşte în speranţă şi în viitorul pe care mi l-a pregătit. Îl rog să împlinească această promisiune. Şi tu poţi face la fel.
Martha Shields
