El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului. – Faptele apostolilor 17:26
Când m-am pensionat, am descoperit arta croşetatului. M-am înscris într-un club de femei care, pentru nuanţa perfectă de aţă, caută cu mare sârg prin tot felul magazine de hobbyuri şi buticuri cu chilipiruri. În acelaşi timp învăţ şi ce înseamnă picioruşul mic şi picioruşul mare (sau dublu). Şi, mai mult decât orice, am învăţat cum să ţin croşeta fără să mă dau de gol că sunt începătoare. În prezent, membrii familiei mele caută modalităţi politicoase de a-mi spune că nu mai au nevoie de fulare lucrate manual.
Aşadar am demarat un alt proiect – să fac o cuvertură croşetată (realizată din pătrate croşetate şi ulterior cusute, n.tr.). După o scurtă instruire primită de la mătuşa mea, sunt pe cont propriu: cu croşeta, cu ghemul şi cu un mare semn de întrebare întipărit pe faţă. Am început să croşetez şi uneori am fost nevoită să desfac şi să o iau de la capăt. Curând, voi avea primul pătrat din cuvertură. În timp ce lucrez la picioruşul triplu, mă gândesc la cât de mult se aseamănă firul meu cu familia lui Dumnezeu. El ne-a făcut „dintr-unul singur”. Avem acelaşi sânge, aceeaşi esenţă – acelaşi fir. De la Adam şi Eva până la cel mai nou nepot al nostru, suntem făcuţi toţi din acelaşi fir, ca să spunem aşa. Împreună alcătuim „marele ghem” al lui Dumnezeu, suntem cu toţii fiinţe umane care zâmbesc, varsă lacrimi, fac greşeli şi iubesc nebuneşte. Noi, bunicii, ne uităm la familiile cărora le-am dat naştere şi vedem că urmaşii noştri, în mod surprinzător, ne seamănă – aspectul nostru, temperamentul nostru şi defectele noastre, cum ar fi predilecţia de a spune minciuni nevinovate.
Uneori nu ne place ce vedem în familiile noastre. Dar firul îl recunoaştem. Căutăm răspunsuri în arborele genealogic. Ne-am străduit din răsputeri să facem în asa fel încât firul să nu se încurce si ochiurile să nu se desire, fiind noi înşine un exemplu bun. Dar, între cele trei picioruşe triple perfecte, un ochi greşit pătează perfecţiunea. Da, încet-încet mă specializez în croşetat, deşi am făcut câteva erori pe parcurs. Curând voi termina încă un pătrat pentru cuvertura mea. În ciuda defectelor, produsul meu final tot va arăta ca o cuvertură. O să fie frumoasă. În acelaşi fel, cu toate defectele noastre, Dumnezeu tot ne consideră familia Sa. Suntem rămăşiţa Sa, urmaşi ai părinţilor noştri, creaţi în Eden „dintr-unul”. Deci, dacă vreodată vei fi tentată să crezi că te-ai îndepărtat mult prea mult din cauza unor ochiuri croşetate greşit, nu uita că Acela care ne-a creat Şi-a vărsat sângele – după ce S-a întrupat ca om – ca să răscumpere defectele şi erorile familiei Sale. Suntem încă ai Lui: avem acelaşi sânge!
Annette Walwyn Michael
