Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” – Marcu 10:27
Casierul bisericii anunţa, Sabat de Sabat, data la care va avea loc colecta de recunoştinţă la noi în biserică. Mă cutremuram de fiecare dată când auzeam anunţul, fiindcă nu aveam destui bani să pun deoparte pentru această colectă. Aşa că m-am rugat.
Apoi, din senin, am fost chemată să îi ţin locul unei învăţătoare la şcoală. Am câştigat 50 de dolari, care mi-au întărit speranţa că voi putea participa la colectă. Cu un Sabat înainte de data colectei, un părinte a venit la grupa de grădiniţă a bisericii mele si mi-a înmânat un „cec de apreciere” pentru că stăteam cu cei mici astfel încât părinţii lor să se poată bucura de serviciul divin al bisericii.
Draga mea prietenă, nu-i aşa că Dumnezeu e minunat? Deşi alţii au putut contribui cu sume mult mai mari, eu am fost bucuroasă să pun în coşul de colectă un plic cu un nume şi cu 150 de dolari. Nu mi-a fost jenă. Soţul mea mi-a reamintit că, asemenea văduvei şi bănuţilor ei, noi am adus cât am putut, iar Dumnezeu nu va considera că darul nostru e unul mărunt (Marcu 12:44). La nivel de biserică, suma totală strânsă a fost de 25 de mii de dolari, având ca destinaţie o nouă clădire a bisericii.
Chiar când ne luam la revedere înainte de a pleca de la biserică, responsabila Departamentului Misiunea Femeii a venit şi mi-a dat un plic. Apoi a dispărut în mulţime. Acasă, când am deschis plicul, am găsit 400 de dolari. Derutată, am sunat-o şi am rugat-o să îmi explice. Atunci mi-a spus că femeile se hotărâseră să îmi dea un mic ajutor financiar, fiindcă nu aveam un loc de muncă. Am fost şocată şi recunoscătoare în acelaşi timp, conştientă că oricâte mulţumiri aş fi rostit nu erau îndeajuns să îmi exprime recunoştinţa.
În dimineaţa aceleiaşi zile Îi dădusem lui Dumnezeu tot ce avusesem, pentru noua biserică. Într-o chestiune de ore, El mi-i dăduse înapoi – întreit. Cum să fie posibil aşa ceva? Cum procedează Dumnezeu? m-am întrebat în sinea mea. Este plin de surprize şi cu El nimic nu este imposibil. Mi-am adus aminte că El ne-a spus să Îl punem la încercare şi să vedem dacă „nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare” (Maleahi 3:10).
Îţi mulţumesc. Tată minunat, adăpostul meu în vreme de furtună! Te-am pus la încercare şi am aflat că, în ciuda defectelor mele, mă vei ajuta să trec peste orice zid! Îţi mulţumesc! Amin.
Mabel Kwei
