Alerg către ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.Filipeni 3:14
La 26 iunie 1946, mi-am umplut plămânii pentru prima oară cu aer şi am ţipat. Mama era în culmea fericirii. După naştere s-au succedat rapid şi celelalte etape importante ale vieţii unui copil: primul zâmbet, primul dinte, primul cuvânt, primul pas. Am fost creată în mod minunat şi incredibil (Psalmii 139:14).
Anii au trecut şi etapele importante ale copilăriei s-au transformat în etapele importante ale vieţii de adult. Intram în anii adolescenţei, nu mai eram copil. Aveam mai multă libertate şi maturitate de a lua decizii. Cea mai importantă decizie a mea a fost să Îl primesc pe Hristos ca cel mai bun Prieten şi să mă botez, aducându-mi aminte din tinereţe de Creatorul meu (Eclesiastul 12:1).
La 21 de ani, alegerea profesiei a fost un alt moment de răscruce pentru mine. L-am lăudat pe Dumnezeu şi nu am uitat binefacerile Lui (Psalmii 103:2). Apoi mi-am acceptat rolul de mamă şi provocările lui, cerând împlinirea promisiunilor din Ieremia 29:11-13, bucurându-mă în acelaşi timp de sănătate şi siguranţă financiară şi demonstrând zi de zi mâna lui Dumnezeu în viaţa mea. E ciudat cum cei trecuţi de 50 de ani mi se păreau bătrâni pe vremea când eu mă simţeam tânără, şi matură în acelaşi timp, la cei peste 40 de ani ai mei. Şi, înainte să îmi dau seama, am ajuns şi la piatra de hotar a pensionării. Am început să beneficiez de reducerile pentru pensionari şi mă bucuram când trebuia să prezint o dovadă că am 55 de ani, întrucât Dumnezeu avusese grijă de mine şi arătam bine (Psalmii 97:10).
Acum mă apropii de borna celor 70 de ani (Psalmii 90:10). Pot spune răspicat că la fiecare moment marcant al vieţii mele am beneficiat de harul minunat al lui Dumnezeu. Viaţa nu a fost uşoară. Familia mea cu venit mediu şi-a pierdut întreţinătorul principal pe când eu aveam abia 13 ani. Deşi nu am fost decât o elevă şi o studentă obişnuită, Prietenul meu cel mai bun a făcut posibil să primesc bursă la şcoala primară, la liceu, la facultate şi pentru studiile postuniversitare. Dumnezeu S-a îngrijit de fondurile necesare şi chiar suplimentare pentru a putea fi în stare să călătoresc în lumea largă şi să văd creaţia Sa. Crizele din viaţa adultă au venit cu dovada că Dumnezeu poartă de grijă – tocmai în momentele în care eram pe punctul să mă prăbuşesc. Iar sângele lui Isus îmi ascunde imperfecţiunile. Şi în prezent mă pregătesc pentru un moment de hotar: schimbarea acestui trup muritor cu nemurirea condiţionată (1 Corinteni 15:54). Ştiu că doar cu ajutorul lui Dumnezeu voi reuşi. Aşa că mă rog zilnic ca El să fie cu mine în cursul acestei etape finale.
Oricare ar fi etapa prezentă sau dificultatea actuală în care te afli, Dumnezeu te va sprijini şi pe tine.
Cecelia Grant
