Locul de muncă

    Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

    Mai de mult I-am spus lui Dumnezeu ce loc de muncă îmi doresc: să stau la birou de la ora 9 la 17, să mă îmbrac elegant şi să interacţionez cu oameni din domeniul asistenţei medicale. Şi am primit ce-am vrut – până la ultimul detaliu. Ar fi trebuit să fiu fericită, nu? Dar nu eram – a fost cel mai detestabil loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. După doi ani a trebuit să îmi dau demisia din motive familiale. Când s-a rezolvat problema din familia mea, a trebuit să îmi caut alt serviciu. De data aceasta însă, m-am hotărât să-L las pe Dumnezeu să decidă în totalitate locul unde ar trebui să muncesc. Si asa a fost.

    Într-o zi am sunat la un spital în legătură cu factura aferentă costurilor medicale ale unei prietene. A trebuit să întreb despre nişte medicamente ieftine pentru care prietenei mele îi fusese eliberată o factură cu nişte preţuri foarte mari. Persoana de la capătul firului mi-a spus:

    – Vă fac legătura la Barb, managera Departamentului Medical, şi îi puteţi spune ei ce vă nedumereşte.

    În conversaţia pe care am avut-o cu Barb, aceasta şi-a dat seama că înţelegeam termenii medicali pe care îi folosea. I-am spus, prin urmare, că sunt asistentă.

    – Lucraţi undeva în prezent? m-a întrebat ea, după care a urmat o rafală de alte întrebări: Sunteţi asistentă absolventă de facultate sau doar de cursuri postliceale? V-ar plăcea să lucraţi şi, dacă da, câte ore şi cu ce program? Nu aţi vrea să veniţi la noi la spital şi să stăm de vorbă? Mi-ar plăcea să cunosc pe cineva care a depus atâta efort doar ca să ajute o prietenă.

    După o discuţie faţă către faţă, Barb m-a rugat să merg la Departamentul Resurse Umane şi să îmi depun dosarul pentru postul liber pe care-l avea la ea în departament.

    – Mai avem câteva dosare depuse, dar ţinem legătura.

    Ziua următoare, la biserică, Cindy, o prietenă care lucra la Spitalul „St. Mary”, unde îmi depusesem actele, mi-a spus că Barb mă simpatizează foarte mult. Am zâmbit, gândindu-mă dacă voi rămâne doar cu simpatia şi atât. Şi n-am rămas, după cum aveam să aflu după un telefon primit luni dimineaţa, prin care eram informată că primisem postul. Sabatul următor, la biserică, Cindy mi-a spus:

    – Când m-am dus să dau referinţe bune despre tine, Barb mi-a spus că nu mai e nevoie, că a decis deja să te angajeze pe tine.

    Când nu I-am mai spus lui Dumnezeu ce să facă şi L-am lăsat să lucreze în interesul meu, El mi-a dat un loc de muncă bun, pe care îl am de ani de zile. Dumnezeu S-a ocupat de tot. Nici măcar n-a trebuit să caut. Doar m-am rugat. El a făcut restul. El ştie ce e cel mai bine pentru fiecare dintre noi.

    Marge Vande Hei

    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...