Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
Mai de mult I-am spus lui Dumnezeu ce loc de muncă îmi doresc: să stau la birou de la ora 9 la 17, să mă îmbrac elegant şi să interacţionez cu oameni din domeniul asistenţei medicale. Şi am primit ce-am vrut – până la ultimul detaliu. Ar fi trebuit să fiu fericită, nu? Dar nu eram – a fost cel mai detestabil loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. După doi ani a trebuit să îmi dau demisia din motive familiale. Când s-a rezolvat problema din familia mea, a trebuit să îmi caut alt serviciu. De data aceasta însă, m-am hotărât să-L las pe Dumnezeu să decidă în totalitate locul unde ar trebui să muncesc. Si asa a fost.
Într-o zi am sunat la un spital în legătură cu factura aferentă costurilor medicale ale unei prietene. A trebuit să întreb despre nişte medicamente ieftine pentru care prietenei mele îi fusese eliberată o factură cu nişte preţuri foarte mari. Persoana de la capătul firului mi-a spus:
– Vă fac legătura la Barb, managera Departamentului Medical, şi îi puteţi spune ei ce vă nedumereşte.
În conversaţia pe care am avut-o cu Barb, aceasta şi-a dat seama că înţelegeam termenii medicali pe care îi folosea. I-am spus, prin urmare, că sunt asistentă.
– Lucraţi undeva în prezent? m-a întrebat ea, după care a urmat o rafală de alte întrebări: Sunteţi asistentă absolventă de facultate sau doar de cursuri postliceale? V-ar plăcea să lucraţi şi, dacă da, câte ore şi cu ce program? Nu aţi vrea să veniţi la noi la spital şi să stăm de vorbă? Mi-ar plăcea să cunosc pe cineva care a depus atâta efort doar ca să ajute o prietenă.
După o discuţie faţă către faţă, Barb m-a rugat să merg la Departamentul Resurse Umane şi să îmi depun dosarul pentru postul liber pe care-l avea la ea în departament.
– Mai avem câteva dosare depuse, dar ţinem legătura.
Ziua următoare, la biserică, Cindy, o prietenă care lucra la Spitalul „St. Mary”, unde îmi depusesem actele, mi-a spus că Barb mă simpatizează foarte mult. Am zâmbit, gândindu-mă dacă voi rămâne doar cu simpatia şi atât. Şi n-am rămas, după cum aveam să aflu după un telefon primit luni dimineaţa, prin care eram informată că primisem postul. Sabatul următor, la biserică, Cindy mi-a spus:
– Când m-am dus să dau referinţe bune despre tine, Barb mi-a spus că nu mai e nevoie, că a decis deja să te angajeze pe tine.
Când nu I-am mai spus lui Dumnezeu ce să facă şi L-am lăsat să lucreze în interesul meu, El mi-a dat un loc de muncă bun, pe care îl am de ani de zile. Dumnezeu S-a ocupat de tot. Nici măcar n-a trebuit să caut. Doar m-am rugat. El a făcut restul. El ştie ce e cel mai bine pentru fiecare dintre noi.
Marge Vande Hei
