Să-mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. – Exodul 25:8
Mamă, eu cred că pot da brăţara asta de aur! exclamă Sara.
– Mă întreb dacă le-ar putea fi de folos căluţul meu de bronz, se oferi şi Natan.
– Eu am o mulţime de gheme de lână albastră, interveni şi mama, în timp ce familia se aduna să discute ce ar putea oferi drept contribuţie la construirea sanctuarului chiar acolo, în pustie.
După ce înduraseră o viaţă de sclavie şi văzuseră prăpădul produs de plăgile aduse de Dumnezeu asupra Egiptului, israeliţii erau acum în mijlocul deşertului, însă cu un conducător care avea indicaţii speciale direct de la Dumnezeu. Moise petrecuse timp pe munte cu Dumnezeu, unde primise îndrumări exacte ca poporul să ridice un cort în care să se întâlnească cu Dumnezeu şi unde puteau lega o relaţie cu El. Israeliţii erau invitaţi să facă donaţii pentru noul cort, după cum îi îndemna inima.
Fiecare familie avea poveştile ei legate de suferinţa îndurată în anii de sclavie, dar şi acum, trăind în corturi cu nimic de mâncare în afară de mană, era destul de uşor să se uite la greutăţi şi să găsească motive de nemulţumire. Înconjuraţi de închinătorii la idoli din Egipt, israeliţii nu prea dezvoltaseră o relaţie cu Dumnezeu şi nu învăţaseră să aibă încredere în El. Totuşi, la doi ani de la ieşirea din Egipt, israeliţii – în primăvara anului 1461 Î.Hr. (după Edward Reese, ed., The Reese Chronological Bible, 1977) – aveau un impresionant sanctuar ridicat în pustie, unde puteau merge şi vedea că prezenţa lui Dumnezeu aştepta să îi întâlnească.
După aproape 2 000 de ani, pe insula Patmos, apostolului loan i s-a dat o glorioasă viziune asupra sanctuarului lui Dumnezeu din cer. I-a fost arătat că, în viitor, Sfânta Cetate a lui Dumnezeu va fi adusă pe acest Pământ recreat şi, fără îndoială, atunci Dumnezeu „va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21:3).
A trecut foarte mult timp de la durerea îndurată de israeliţi şi de la simbolul vizual al prezenţei lui Dumnezeu în pustie. Din nefericire, încă nu trăim pe noul Pământ. Totuşi Îi putem face lui Dumnezeu un sanctuar în casele noastre, unde ne putem întâlni cu El şi putem vedea că El locuieşte cu noi. „Sanctuarul” meu este fotoliul-balansoar preferat, aşezat într-un colţ, la fereastră. Când stau acolo cu Biblia deschisă şi cu capul plecat ştiu că întâlnesc prezenţa lui Dumnezeu. Îi pot simţi zâmbetul atunci când îl întâlnesc în acel loc.
Roxy Hoehn
