Întoarcerea acasă

    Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii.” – loan 8:21
    „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. (…) Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” – loan 15:5

    Când eu eram adolescentă, tata s-a mutat cu serviciul într-un oraş din apropiere. Noi am rămas cu mama, ca să ne terminăm semestrul şcolar. Vinerea mergeam cu toţii şi petreceam sfârşitul de săptămână cu tata, făcând un drum de 25 de kilometri. De fapt, eu am făcut şi singură acest drum, ştiind cum să ajung acolo cu autobuzul. După ce treceam de nişte antene de televiziune, îl rugam pe şofer să oprească, coboram, o luam pe o potecă cu pietriş, apoi vedeam la scurt timp ferma unde lucra tata.

    La lumina zilei, acest drum scurt era uşor. Dar cu totul altceva era parcurgerea acestui drum noaptea. N-o să-l uit niciodată. În prima ocazie când am mers la tata pe întuneric am aflat că nu era suficientă lumină pentru a vedea reperele: antenele de televiziune. Noaptea ne-a fost frică – şi ne-am şi rătăcit.

    Autobuzul a oprit şi noi am coborât. Dar, din cauza întunericului dens, nu am căsit poteca cu pietriş. Deşi eram lângă o autostradă importantă, ne pierduserăm şi nu ştiam încotro să o apucăm. Mama s-a gândit că ar trebui să o luăm spre un cartier luminat, să luăm alt autobuz spre periferie, după care să mergem cu un taxi până la ferma tatei. Bineînţeles, avea să ne coste enorm. Obosiţi şi aproape lefteri, am ajuns la tata. Ce bucuros a fost să ne vadă! Fusese teribil de îngrijorat din cauza întârzierii noastre şi ne-a primit cu braţele deschise. Avea totul pregătit pentru noi. După reîntâlnire, situaţia noastră nefericită de mai devreme aproape că părea amuzantă.

    Ceea ce ne-a ajutat să ajungem la destinaţie şi în siguranţa braţelor tatălui nostru a fost faptul că ne-am încurajat unul pe altul şi am parcurs drumul într-un efort comun. Văzând uşurarea şi bucuria tatălui nostru, ni s-a umplut şi nouă inima de bucurie.

    Cu toţii facem parte din familia lui Dumnezeu. Cu toţii avem sansa de a ne Încuraja unii pe alţii, de a ne arăta unii altora lumina şi de a călători împreună spre casa Tatălui nostru ceresc. Avem un Tată în cer care e ataşat de fiecare om în parte. El veghează asupra noastră şi ne aşteaptă cu braţele deschise, bucurându-Se anticipat de ziua în care ne vom reîntâlni cu El în casa noastră de sus. Haideţi să nu ne rătăcim în negura acestei lumi! Să umblăm în lumina Cuvântului Său! Şi, când ne vom simţi pierduţi, să ne aducem aminte de braţele Sale, în care vom fi primiţi la finalul lungului drum spre casă.

    Sueli da Silva Pereira

    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...