Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. – Galateni 6:2
Cât de des ai auzit spunându-ţi-se sau ai spus chiar tu: „Te înţeleg”, într-o discuţie cu o persoană îndurerată, care trecea printr-o criză sau suferise o pierdere?
Recent am fost internată în spital pentru două biopsii: una la tiroidă, iar cealaltă dintr-o excrescenţă din cavitatea toracică, ce a presupus incizarea sternului. Înainte de biopsii, trebuia să primesc o transfuzie de trombocite, care s-a amânat din motive pe care nu le cunosc. După transfuzie, efectuarea biopsiilor a fost amânată şi iar amânată, până când radiologul intra de gardă. Între timp nu am avut voie să mănânc sau să beau nimic.
Masa mi se aducea la timp, dar mi se interzicea să consum ceva, deoarece biopsiile vor fî efectuate în această dimineaţă, apoi în această după-amiază şi apoi în această seară. Dar nu era aşa. Au trecut 43 de ore fără să beau sau să mănânc. O soluţie intravenoasă îmi picura în perfuzie, ca să mă menţină hidratată, dar nimic nu satură ca o masă copioasă, mai ales când nu eşti bolnav.
Când prietena mea Diane a auzit prin ce trecusem, mi-a trimis următorul mesaj: „Draga mea, dacă aş fi stat cu tine, aş fi postit alături de tine!” Mi-a mers la suflet acest mesaj. Ea n-a zis: „Te înţeleg”, ci „O să sufăr alături de tine.” Apoi mi-a povestit cum fiul ei adolescent trecuse printr-o situaţie similară când fusese monitorizat pentru o infecţie osoasă gravă.
În timpul lungii sale aşteptări, el o întrebase: „Mamă, ce-ai mâncat la prânz?” Ea i-a spus atunci că, dacă el va trebui să nu mănânce, nu va mânca nici ea. Vorbind ulterior cu mine, ea a recunoscut: „în desfăşurarea lucrurilor, pentru mine n-a fost cine ştie ce, dar pentru el a însemnat foarte mult.”
Această experienţă m-a făcut să mă gândesc la modalităţi mai creative de a demonstra că „te înţeleg” sau că „îmi pasă de tine.” Isus, exemplul nostru suprem, a arătat că îi pasă. El i-a acceptat pe copii în jurul Său; a petrecut timp cu păcătoşii; i-a atins pe cei de neatins; a hrănit mulţimile şi i-a oferit „apă vie” femeii de la fântână. Era un slujitor. El i-a luat pe ucenici deoparte să se odihnească. I-a ascultat pe oameni, a plâns şi a făcut multe altele. Mai presus de toate, deşi lipsit de păcat, El a murit pe cruce astfel ca noi să avem viaţa veşnică. Eu nu pot face tot ce a făcut Isus, iar pot face totuşi ceva ca să arăt că „te înţeleg şi îmi pasă de tine”.
Edith Fitch
