Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. – Matei 6:28,29
Ca familie de cadru militar, noi ne mutăm continuu. În ultimii ani ne-am re-locat de cinci ori. În unele locuri ne-a plăcut. Din altele abia aşteptam să plecăm. Unele mutări au mers ca pe roate, altele au fost dificile. Fiecare mutare venea cu povara ei de dificultăţi nou-nouţe. Totuşi, în toate, Dumnezeu ne-a binecuvântat enorm. Deci ai putea crede că, mutându-mă de atâtea ori, am fost pregătită şi pentru cea mai recentă dintre ele. Dar n-am fost.
Cu un termen-limită de trei luni, erau multe de făcut într-un timp aşa de scurt. Am făcut o listă. În fiecare zi îmi consultam lista. Dar în loc să tai lucruri de pe listă, parcă şi mai multe se adăugau. Într-un final totuşi, Dumnezeu m-a ajutat să îndeplinesc toate cele notate pe listă.
A venit în sfârşit ziua mutării, dar mai erau încă de făcut câteva lucruri. Dintotdeauna o perfecţionistă, am început să mă îngrijorez de modul în care ne vom descurca cu toate. Soţul meu m-a asigurat că totul o să fie bine. Mi-am făcut griji degeaba. Ne-am rugat şi am pornit la drum. Ne-a luat cinci zile să ajungem la destinaţie, adică în celălalt capăt de ţară. Dumnezeu a fost cu noi de-a lungul drumului.
Ajunşi la noua reşedinţă, lucrurile au început să se aşeze, cu o singură excepţie: nu aveam serviciu. Ce să fac? Eu şi soţul meu ne rugam permanent pentru îndrumare. Deocamdată puteam apela la economii, ca să ne întreţinem familia până când găseam de lucru. În acea perioadă, credinţa mea avea să fie greu încercată. Am depus actele pentru orice loc de muncă posibil. Aşteptam răbdătoare telefonul de răspuns. Am ajuns chiar la un interviu, dar despre angajare, nici vorbă. Mă uitam disperată cum economiile noastre se epuizează şi mă tot întrebam ce-o să facem mai departe. Mă rugam, plângeam şi îl imploram pe Dumnezeu pentru ajutor. După cinci luni, încă nu aveam serviciu.
Acum o săptămână, soţul meu mi-a reamintit de analogia lui Isus dintre crinii de pe câmp şi iubirea şi grija lui Dumnezeu pentru noi. Dacă Dumnezeu poate avea grijă de flori, care sunt aici astăzi, dar mâine nu mai sunt, cum să nu poată avea grijă de noi? Meditând la acest lucru, am încetat să mă mai îngrijorez şi îl las pe Dumnezeu în totalitate să aibă grijă de noi.
Deşi încă nu am un loc de muncă, sunt împăcată. Dumnezeu Se îngrijeşte cu generozitate de nevoile noastre zilnice.
Diantha Hall-Smith
