Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-l slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor. – Apocalipsa 14:6,7
Chiar înainte de răsărit, într-o dimineaţă de ianuarie, am fost treziţi de un cântat puternic: cucu-cucu. O pauză, apoi din nou. Era un cuc, bineînţeles. În timpul iernii, aceste păsări nu cântă, dar, pe măsură ce se face cald, cucul mascul devine zgomotos. Pentru că fac multă gălăgie şi se trezesc cu noaptea în cap, cucii sunt ceasuri deşteptătoare eficiente. Întrucât se apropiau zorile, pasărea „noastră” a simţit căldura şi a început să cânte. Fără greş, cucul ne trezea fix la ora 6:30, devenea tot mai insistent, după care îşi lua zborul împreună cu partenera, în căutare de mâncare. Şi ne trezea nu doar pe noi, ci şi pe vecini. A devenit prietenul nostru şi, la rândul nostru, îl salutam în fiecare zi cu „bună dimineaţa”.
De obicei, căldura verii face victime în India. În acea vară a fost extrem-extrem de cald. Totuşi, în mijlocul unor zile toride, auzeam cucul cântând. Îi recunoşteam debutul modest, apoi creştea intensitatea, atingând apogeul la al şaptelea sau al optulea cucu. Apoi cântatul se oprea brusc, doar pentru a fi repetat imediat. Deşi ea însăşi suferea de cald şi de lipsă de apă, pasărea îi avertiza pe trecători de pericolele valurilor de căldură.
Apelul cucului îmi reaminteşte de apelul răbdător, perseverent al lui Dumnezeu adresat copiilor Săi, în dorinţa de a le capta atenţia şi a-i avertiza – a-i avertiza că valul de căldură al păcatului creşte în intensitatea sa letală în aceste ultime zile ale istoriei pământului. Multe suflete, muribunde în păcat, au nevoie de chemarea la izvorul de apă vie. Cei care sunt adormiţi spiritual au nevoie să fie treziţi şi făcuţi conştienţi că timpul se scurge repede. Cântecul cucului îmi aduce aminte şi de faptul că trebuie să ne alăturăm lui Dumnezeu în apelurile Sale adresate oamenilor din toate popoarele. O judecată divină va avea loc. Oamenii trebuie să ştie că fiecare nume este luat în vizor de către Judecătorul ceresc. De asemenea, trebuie să le aducem la cunoştinţă şi vestea bună – aceea că Isus este avocatul lor, care deja a achitat cu sângele Său răscumpărarea pentru păcatele lor.
Aşa cum cucul cântă în fiecare zi, să facem şi noi apel astăzi la cei din jur să cadă la picioarele lui Isus şi să se închine Creatorului şi Răscumpărătorului lor.
Birdie Poddar
