Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra! – Psalmii 37:3-5
Uneori am impresia că sunt o dactilografă dislexică: nici nu îmi aduc aminte când am scris corect din prima cuvântul „pentru”. Întotdeauna îmi iese „penetru”. Uneori adaug litere, alteori le mănânc cu totul. Ce boală o mai fi şi asta? În unele situaţii e frustrant, în altele e pur şi simplu amuzant. De exemplu atunci când am scris titlul unui devotional. În loc de „Cu Dumnezeu suntem împliniţi” am tastat „În Dumnezeu suntem ruginiţi”. Când am recitit – am zâmbit un pic – mi-am dat seama că exista un adevăr în ce scrisesem. Ceva care ar trebui să ne dea mult de gândit.
Mulţi dintre noi, când ajungem să-L cunoaştem pe Domnul şi să-L iubim, suntem cuprinşi de mult entuziasm pentru propovăduirea iubirii lui Dumnezeu şi avem o dorinţă sinceră de a studia Cuvântul – de a şti ce are să ne spună Cuvântul. Apoi, odată cu trecerea timpului, începem să ne pierdem din entuziasmul iniţial – începem să ruginim. Când i s-a adresat bisericii din Efes, Isus a spus: „Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:4,5). Suntem Îndemnaţi să ne întoarcem la prima dragoste; în loc să ruginim, suntem invitaţi să ne simţim împliniţi în ardoarea primei iubiri. Probabil că unul dintre cele mai citate texte biblice este: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5,6).
Cum ajungem la această împlinire? Zi de zi, petrecând timp în vederea aprofundării relaţiei cu El. Îmi place să îmi urmăresc nepoţii şi să observ cum îşi iubesc ririnţii şi se încred în ei. Şi văd aceeaşi încredere transferată în cadrul relaţiei lor cu Dumnezeu. Nu au nicio îndoială, sunt convinşi pur şi simplu că nevoile lor vor fi împlinite. Se roagă cu privire la orice şi, când văd că rugăciunile lor primesc răs-runs, încrederea lor creşte, împreună cu sentimentul de împlinire. În timpul predicii Sale de pe munte, Isus i-a îndemnat pe oameni să nu se îngrijoreze cu privire la ce vor mânca, ce vor bea sau cu ce se vor îmbrăca, pentru că Dumnezeu le va purta ce grijă (vezi Matei 6:31,32). Dacă ne vom încrede în El, vom avea parte de grija Sa, iar încrederea noastră va spori. Privind retrospectiv la viaţa noastră, putem vedea multele situaţii în care Dumnezeu a acţionat în beneficiul nostru. În Dumnezeu ne simţim împliniţi. Sau în Dumnezeu suntem ruginiţi. Depinde de noi.
Ardis Dick Stenbakken
