Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. – 1 loan 1:5
Am deschis ochii în întunericul din dormitor. Ignorasem soneria telefonului, iar acum aveam să întârzii la serviciu. Am sărit ca arsă când mi-am adus aminte că, înainte de a pleca, trebuia să îi pregătesc bunicii micul dejun şi prânzul, înainte să mă pot gândi şi la alte îndatoriri ale zilei, mi-a venit în minte un imn: „Doresc a Ta prezenţă.” Dacă sunt deschisă îndrumării lui Dumnezeu, El frecvent îmi oferă dimineaţa câte un imn – şi îmi place nespus când face acest lucru. De multe ori, imnul respectiv pune bazele lecţiilor pe care El vrea să mi le dea în cursul zilei.
Grăbită, am început să pipăi pe întuneric diferite obiecte, în încercarea de a-mi găsi ochelarii. Nu aprinsesem lumina şi mi-a luat ceva până am reuşit să îi găsesc pe beznă. Repede mi-am pus ochelarii, dar, înainte să o iau la goană pe scări în jos, m-am oprit. Cântând versurile „În fiecare oră/ În fiecare zi / Cu inima aprinsă/ Te-aştept mereu să vii”, mi-am dat seama că am nevoie de Dumnezeu nu doar în fiecare oră si în fiecare zi, ci în fiecare secundă a fiecărei ore. Am nevoie de El ca să pot face şi cele mai simple lucruri – aşa cum am nevoie de lumină ca să îmi găsesc ochelarii fără să bâjbâi. Dumnezeu este lumină şi, fără El, deseori suntem în situaţia de a nu reuşi din prima nici cele mai simple lucruri, dacă nu acţionăm întrerupătorul. Putem aprinde lumina Sa în viaţa noastră prin citirea Cuvântului Său, prin rugăciune şi laude la adresa Sa. Apoi lumina prezenţei Sale în viaţa noastră luminează orice situaţie.
În acea dimineaţă ştiam unde este întrerupătorul, dar în graba de a mă apuca de treburi, m-am avântat în întuneric, fapt care n-a făcut decât să amplifice inutilitatea eforturilor mele. Ar fi trebuit să fi învăţat deja această lecţie. Cu doar trei luni înainte, am alergat pe scări pe întuneric. Ajunsă jos, încrezătoare şi sprintenă, am dat cu nasul fix într-un perete. În prezent, nu mai trec prin hol în drum spre bucătărie. Ocolesc. Şi, mai important, întotdeauna aprind lumina.
Uneori avem nevoie de o schimbare pe calea pe care umblăm. Trebuie să facem un efort conştient să mergem în lumină, nu în întuneric. Isus S-a pus la dispoziţia noastră. E doritor să lase ca lumina Sa să aprindă o mulţime de lecţii, de idei şi de nevoi întemniţate în întunericul nostru prezent. Nu trebuie decât să Îl rugăm.
Marsha-Jay Dallas
