Te chem pe nume, eşti al Meu. – Isaia 43:1
Selina, fata mea cea mică, s-a dus la uşa din faţă şi a observat multe furnici pe trepte. Păreau agitate şi roiau peste tot pe scări. Unele duceau beţişoare, altele încercau să le ajute. Unele păreau să dispară, iar altele să apară parcă de nicăieri, pentru a lua parte la activitate. „Ia uite, o muscă moartă peste furnici”, a zis Selina : observând că furnicile încercau să transporte o muscă. „Se duc toate la înmormântare”, a adăugat ea.
Modul ei de gândire copilăresc m-a pus pe gânduri. Chiar aşa să fie? Suntem și noi, oamenii, ca acele furnici? Când o persoană dragă dispare din viaţa noastră, nu facem altceva decât să apărem la înmormântare şi să ne luăm la revedere? Da, prezenţa noastră arată că persoana decedată a fost preţioasă în ochii noştri. Dar îi acordăm aceeaşi atenţie şi cât timp este în viaţă?
Observaţia Selinei m-a făcut să mă gândesc că nu avem decât o perioadă de timp limitată în această lume ca să ne manifestăm aprecierea unii faţă de alţii. Unii au mai puţin timp decât alţii. Aşadar de ce să aşteptăm până pierdem pe cineva? Nu le putem arăta celor din jur cât sunt încă în viaţă că persoana lor e valoroasă pentru noi? Nu le putem demonstra acum câtă bucurie ne aduc?
Această demonstraţie nu trebuie să presupună o sărbătoare sau o festivitate. Ne putem bucura, de exemplu, de o plimbare împreună. Sau de un mic dejun fără pretenţii. Ori de un telefon fără niciun motiv special sau de un buchet de narcise. Sau de o felicitare gen: „Mă gândesc la tine” după o lungă perioadă de tăcere. În plus, atunci când suntem prietenoşi şi atenţi cu cei din jur, le câştigăm încrederea. Un mic gest de amintire în viaţa de zi cu zi nu presupune mult timp şi mulţi bani. Toţi oamenii au valoare. Nu există niciun „nimeni” în această lume.
Şi mai există un motiv important pentru a le acorda atenţie celor din jurul zostru, atunci când avem ocazia. Dr. Ben Carson formula frumos această idee în cuvintele: „Fiecare fiinţă umană pe care o întâlneşti este un copil al lui Dumnezeu.” Dumnezeu afirmă în Biblie că îi cunoaşte pe toţi copiii Săi şi că pe fiecare îi iubeşte. Aceasta înseamnă că pe toată lumea din jurul nostru. Nu cumva ar trebui să ne Mgâm să îi vedem pe semenii noştri aşa cum îi vede Dumnezeu? Când vom înălţa această rugăciune, îi vom iubi aşa cum îi iubeşte El.
Există cineva în viaţa ta căruia trebuie să îi spui astăzi că îţi este drag?
Sandra Widulle
