Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn. – Isaia 1:6
Am o pereche de pantofi pe care i-am încălţat ani la rând. M-au purtat pe plaje nisipoase, pe drumuri aspre de munte, în plimbări pe străzi pietruite şi cam în orice loc îţi poţi imagina, inclusiv în câteva excursii peste ocean, în locuri cum ar fi România, Norvegia, Australia. Se udau când treceam prin apă, se scofâlceau sau se întindeau când îi îndesam în bagaje, s-au umplut de praf, de mizerie şi chiar de câteva picături de vopsea. Sunt confortabili, uzaţi, nepretenţioşi şi foarte purtaţi, iar acum sunt pur şi simplu rupţi. Talpa li s-a rupt în două, iar când păşesc simt betonul, pietrele şi nisipul. Dar încă îi port, deşi efectiv îmi cad din picioare. De ce? Pentru că sunt comozi – şi pentru că nu se mai fabrică însă talpa nu mai e intactă.
Asta mă duce cu gândul la un verset din Isaia: „Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn.” Nu e o imagine prea plăcută, nu? Deci nu doar talpa unui pantof are de suferit uneori. Şi sufletul ajunge să fie zdrobit, rupt în două, chinuit. Suntem răniţi de cei din jur uneori, de situaţii şi evenimente ale vieţii care ne produc dureri inimaginabile – şi uneori insuportabile. Sufletul tău pe unde a umblat? A fost călcat în picioare, a fost acoperit de noroi sau năpăstuit de drumurile aspre pe care ai umblat? Câte a îndurat sufletul tău de a ajuns în punctul de a ceda?
În aceste momente de grea încercare, ajungem să nu mai fim teferi, iar uneori credinţa ni se crapă ca talpa încălţămintei mele. Dar tocmai în aceste vremuri, Dumnezeu este cel mai aproape de noi şi ne va ajuta, dacă Îl lăsăm. Iată ce spune Petru: „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi!”
Pentru talpa pantofului meu, nu mai e nicio şansă, dar pentru sufletul tău există. II vei lăsa pe Dumnezeu să îţi dreagă sufletul chiar azi?
Samantha Nelson
