El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte. – Iov 5:18
În ultimii 12 ani am avut şansa să ajut multe suflete fie prin intermediul programului Speranţă pentru Supravieţuitori, fie la una dintre bisericile pe care le păstoreşte soţul meu. Şi am observat că, asemenea situaţiei mele cu pantoful cu ralpa ruptă, uneori oamenii nu vor să renunţe la ceva ce e clar că nu are valoare centru ei si nici nu le este util sau sănătos. Si nu mă refer la lucruri materiale; mă refer la sentimente, gânduri, atitudini, comportamente şi uneori chiar la persoane.
De ce unele dintre victimele violenţei domestice continuă să rămână lângă abuzator? Unul dintre motive este acela că este „comod” pentru ele. Nu, nu într-un sens run şi în niciun caz într-un sens care să presupună siguranţă pentru ele. Victimele rot rămâne lângă abuzator pentru că este singurul lucru cu care sunt obişnuite – un lucru care pare mai comod pentru ele decât gândul de a pleca şi a o lua de la capăt. A face faţă abuzului este uneori mai puţin înspăimântător decât ideea de a păşi în necunoscut şi a începe o viaţă nouă fără respectivul abuz. Uneori o femeie va accepta să se întâlnească cu un bărbat care se poartă urât cu ea, poate chiar o înjoseşte, şi va ajunge fie să rămână cu el, fie să găsească pe cineva care, într-un final, o va trata în acelaşi fel. De ce? Din nou, pentru că aşa a fost obişnuită. Nu ştie că se poate şi altfel. Însă sufletul ei este zdrobit şi chinuit şi are nevoie de vindecare.
Cum pot fi depăşite asemenea situaţii autodistructive? Prin apropierea tot mai mare de Cel care a renunţat la tot, astfel ca noi să putem trăi. Acest verset din Iov 5:18 este încurajator: „El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui imăduieşte.” Pricepi? Mâinile lui Dumnezeu repară. Este o veste mai bună ca niciodată. Nu trebuie să rămânem cu sufletul rănit. Prin Isus, ne putem bucura de rriâcere şi înnoire a vieţii. Putem cere împlinirea făgăduinţei din Psalmii 34:18 „Domnul este aproape de cei cu inima frântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.” Cu o promisiune ca aceasta, aş zice că merită ieşirea din zona de „confort” pentru a „risca” un gen de viaţă pe care numai Isus o poate oferi.
Ce zici? Eşti dispusă să ieşi din zona ta de confort şi să îl laşi pe Isus să îţi înlocuiască gândurile, sentimentele şi comportamentele care îţi fac rău cu cele care vin de la El? Eu sunt – şi curând s-ar putea să fiu dispusă să renunţ şi la pantofii mei cu talpa ruptă.
Samantha Nelson
