Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei. – Coloseni 1:27
De multe ori m-am întrebat ce o fi cu expresia din textul de azi: „Hristos în voi.” Abia în ultimul timp am ajuns să înţeleg ce înseamnă de fapt.
Există în Biblie câteva femei despre care aş putea spune că, după părerea mea, în inimile lor locuia Dumnezeu. În ele şi prin ele. Elisabeta – mama vârstnică a lui loan Botezătorul – este una dintre ele. Când soţul ei i-a spus – sau, mai degrabă, i-a scris – ce îi spusese îngerul (că va naşte la o vârstă înaintată), ea nu a ezitat deloc. Nu s-a îndoit. Nu s-a plâns. Ce femeie! Sigur, Dumnezeu nu greşeşte niciodată şi alege femeia potrivită pentru ce este de făcut. O admir pe Elisabeta pentru credinţa şi dedicarea ei. Ea l-a crescut pe fiul pe care Dumnezeu i l-a dat în grijă, astfel încât să fie premergătorul perfect al lucrării lui Hristos pe pământ.
Deci cum putem şi noi să ÎI avem pe Hristos în noi? Iată cum cred eu că e posibil acest lucru: o experienţă fundamentală zilnică va constitui baza a tot ceea ce facem şi spunem ca femei creştine. Eu sunt genul de femeie căreia îi place rutina, aşa că ziua mea începe de obicei în acelaşi fel. Nu se schimbă mare lucru de la zi la zi. În cartea Calea către Hristos, citim: „În fiecare zi consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua respectivă. Predă-I Lui toate planurile tale, pe care fie să le îndeplineşti, fie să le abandonezi, după cum îţi va arăta Providenţa.” Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 70, în original.
Nu ne vine uşor să ne schimbăm planurile. Deseori nu suntem obişnuite să aşteptăm ca anumite lucruri să se întâmple. Vrem ca totul să se facă pe loc. Dar, dacă vrem ca Hristos să locuiască în noi şi prin noi, trebuie să învăţăm să lăsăm în seama lui Dumnezeu tot ceea ce ţine de viaţa noastră. Uneori lucrul acesta este greu. Trebuie să aştept să văd care este voia lui Dumnezeu pentru mine la un anumit moment.
Dacă vrem să ÎI avem pe Hristos în noi, trebuie să ne umplem cu gândul Lui şi să Îl lăsăm să lucreze în noi şi prin noi.
Faptul de a fi în Hristos şi Hristos să fie în noi nu e ceva ce are loc din întâmplare. Este un proces care se produce pentru că avem o legătură strânsă cu El în mod regulat. Noi Îi cedăm voinţa noastră, iar voinţa Sa vine în noi, ca să înlocuiască dorinţele, proiectele şi planurile noastre. Fie ca „Hristos în noi” să devină cea mai profundă dorinţă a inimii noastre!
Erna Johnson
