Întuneric

    Da, Tu aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu. – Psalmii 18:28

    Cu mulţi ani în urmă am mers împreună cu cei din tabăra Texico în Parcul Naţional al Cavernelor Carlsbad, din sud-estul statului New Mexico. Acolo rangerii parcului le oferă turiştilor tururi prin caverne. La un moment dat, ghidul ne-a rugat să luăm loc pe băncile amplasate de-a lungul cărării, apoi ne-a explicat: „Rog pe toată lumea să facă linişte totală în cele 60 de secunde cât voi stinge luminile în această zonă a peşterii. Acest lucru vă va ajuta să înţelegeţi prin ce au trecut primii exploratori când au intrat pentru prima oară în această peşteră doar la lumina unei lumânări sau lanterne.” E impresionant cât de lung poate părea acest minut când eşti înconjurat de întuneric total, fără să îţi poţi vedea mâna în faţa ochilor – chiar dacă îţi atingi obrazul cu ea. Personal sunt uimită că primii exploratori au fost în stare să cartografieze zone din aceste peşteri imense având ca surse de lumină doar nişte lanterne mici. Nu puteau vedea decât strict ceea ce era în jurul lor. Niciodată nu au avut şansa să vadă minunăţiile pe care le vedem noi azi, graţie unui vast sistem de lumini bine amplasate, care scot în evidenţă formaţiunile cavernelor.

    Îmi reamintesc primele câteva secunde din senzaţia aproape de şoc, generat de densitatea atât de mare a întunericului, atunci când ghidul a stins luminile. Noaptea în care am fost afundaţi a început să capete o greutate oprimantă. Chiar şi aşezaţi alături de prieteni, umăr la umăr, am început să ne simţim singuri şi părăsiţi. Când ghidul a aprins din nou luminile, ochii mei au avut nevoie de câteva secunde să se obişnuiască. Ceva similar mi se întâmplă şi la culcare, când sting lumina. Mă trezesc în beznă profundă primele câteva secunde. Dar, pe măsură ce ochii mi se adaptează la dispariţia bruscă a luminii, încep să zăresc câte ceva. Lumina razelor lunii intrând pe fereastră. Iluminatul stradal. Pâlpâirea blajină a luminii de veghe. La scurt timp, aceste surse alternative de lumină îmi ajută ochii să distingă în încăpere silueta unui scaun într-un colţ, ramele tablourilor de pe pereţi sau conturul uşii dinspre hol.

    Iubirea lui Isus este lumina noastră în întunericul acestei lumi prin care suntem călători. Ea nu doar că ne arată pe unde sunt gropile, dar şi radiază speranţă, încurajare şi binecuvântări de-a lungul drumului.

    Nu vrei să mi te alături şi împreună să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lumina iubirii Sale? Nu ai vrea să ne rugăm împreună pentru înţelepciunea şi voinţa de a umbla în lumina pe care El ne-o pune la dispoziţie cu atâta îndurare?

    Mary E. Dunkin

    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...