David și Goliat

    Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. 1 Samuel 17:45

    Mă opresc lângă uşa salonului de spital, ascult şi zâmbesc. David, de 15 ani, povesteşte istoria biblică despre – ca să vezi – David şi Goliat. O prezintă atât de detaliat, încât, cu ochii minţii, pot vedea praştia, piatra şi câmpul de luptă. Colegul de salon al lui David e Ben, de 14 ani. Astăzi, după multe semnături, acorduri şi consultări, David îi va dona măduvă osoasă lui Ben, care are limfom non-Hodgkin. Intru în salon exact când David explică cum cade Goliat – cu efecte de sunet, pentru accentuarea victoriei. David nu e bolnav. L-a întâlnit pe Ben pe holurile spitalului, când îşi vizita bunicul. Ben era acolo pentru tratament. Având aceleaşi preferinţe sportive şi mergând la aceeaşi şcoală, prietenia lor s-a dezvoltat repede. Când a apărut în discuţie faptul că Ben avea nevoie de transplant de măduvă, David s-a oferit să fie testat, iar mostra prelevată de pe limbă a indicat că e compatibil. Procesul de aprobare a fost îndelung. Transplantul de măduvă era cea mai bună variantă pentru Ben.

    Intru în sala de aşteptare a spitalului. Ambele familii sunt nerăbdătoare, pline de speranţă, dar triste. Boala lui Ben nu va ceda, ceea ce face ca perioada în care e în remisie să fie şi mai preţioasă. Ne îndreptăm spre capelă să ne rugăm. Aici, în încăperea mică, toată lumea I se adresează lui Dumnezeu. Tot aici, lacrimile izbucnesc şi realitatea operaţiei se iveşte ca un musafir nepoftit. În timp ce îi însoţesc pe părinţii lui David şi ai lui Ben în salon, pentru o scurtă întâlnire, îi văd cum îşi redobândesc stăpânirea de sine şi încearcă să pară pregătiţi. Dar cine vă poate pregăti pentru următorul pas, când veţi intra în salon şi vă veţi vedea băieţii cu perfuzii, în haine de spital, pe paturi albe şi cu capul pe o pernă mică?

    În timpul operaţiei, eu stau în galeria de vizualizare a sălii de operaţii. Îmi aduc aminte minunata pictură în care Isus apare într-o sală de operaţii. Ştiu că El este aici şi acum.

    După 16 ore, trec pe lângă Secţia de terapie intensivă, trag cu ochiul înăuntru şi îi văd pe amândoi dormind. David o să aibă dureri când se trezeşte. Intru încet şi mă rog la căpătâiul lui David, apoi la cel al lui Ben. Când îmi deschid ochii, îl văd pe Ben privindu-mă. Cu o voce groasă, îmi spune: „Dacă David se trezeşte înaintea mea, spuneţi-i că îi mulţumesc că a ieşit înaintea goliatului meu.” Lacrimi i se preling la colţul ochilor, în timp ce adoarme. Eu mă dau un pas în spate, să văd imaginea de ansamblu.

    Dixil Rogrigues

    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...