Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-l era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12:2
Eşti însărcinată? au întrebat-o în cor pe nepoata mea câţiva membri ai familiei.
– Da, a fost răspunsul noii mămici, dat din ochi strălucitori, după care s-a uitat direct la mine: Am vrut să îţi spun înainte de cină… pentru că am nevoie să stau undeva de unde pot ajunge repede la baie. Doar mirosul de mâncare îmi rroduce greaţă.
În timpul cinei, nepoata mea a sărit şi a alergat până la baie, dar aceste manifestări au fost departe de finalul durerii. Pe timpul sarcinii, s-a luptat cu greaţa. Ştia că trebuie să mănânce, dar nimic nu avea gust. O dureau capul şi spatele, apoi o articulaţie a şoldului a cedat, aşa că o durea şi când mergea, şi când stătea întinsă sau în picioare. Se foia în pat, obosită, dar trează. Au fost nouă luni lungi.
Apoi un travaliu lung şi o naştere dificilă. Extenuată, tânăra mamă tânjea după odihnă, dar băieţelul ei sănătos era energic şi dormea puţin între mesele luate la sân. Primele săptămâni au fost un coşmar de epuizare, presărat cu momente de încântare rrodusă de minunea care avea năsucul mamei, picioarele lungi ale tatălui şi propria rereche de plămâni sănătoşi. Zilele au devenit luni. Mama şi tatăl erau încântaţi cum băieţelul lor creşte şi începe să perceapă minunile lumii lui. Erau încântaţi de ceea ce creaseră genele lor şi Dumnezeu. Recent au primit vestea că acest băieţel va nai avea un frăţior sau o surioară. Mama lui părea obosită.
– Ce faci? am întrebat-o eu.
– Mai rău ca data trecută, a bâlbâit ea, după care un zâmbet i-a luminat faţa obosită: Dar o să merite.
Ţinându-se cu mâna de burtă şi arătând că îi e greaţă (nu era nevoie de mult ca să sară peste o masă), ea a arătat către Dl Energie agitându-se prin cameră.
– E o bucurie pură. O să merite din pliiin!
În acea secundă am întrezărit o altă inimă. Pe cruce, Isus a privit de-a lungul timpului. El m-a văzut pe mine. Te-a văzut pe tine. Şi Şi-a spus: „O să merite din plin!” „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea” – durerea, ruşinea, ocara. „Pentru bucuria” de a fi cu tine şi cu mine. Mă rog pentru nepoata mea şi mă gândesc la prima ei sarcină grea şi la dispoziţia ei de a mai îndura una… pentru bucuria care o aşteaptă. Mă gândesc şi la iubirea lui Isus. Dacă înţeleg măcar o frântură din iubirea Lui pentru mine, cum aş putea să nu Îl iubesc?
Helen Heavirland
