Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai. – Psalmii 44:3
Într-o zi, pe când suplineam la catedră o colegă, am văzut cum 25 de copii de clasa întâi dau năvală în sala de clasă, întorcându-se din recreaţie. I-am aşezat în bănci, apoi le-am citit o povestire intitulată „Crizantema”. Era vorba despre o fetiţă căreia îi plăcea numele ei până când colegii de şcoală au început să râdă de ea. Aceştia nu şi-au dat seama cat de mult o raneau cuvintele lor. Scopul povestirii era acela de a-i ajuta pe copii să înţeleagă cum îi pot afecta pe alţii cuvintele lor şi faptul că ar trebui să ne măsurăm vorbele înainte de a le rosti.
După povestire am discutat cu copiii ce anume a rănit-o pe Crizantema şi, în acelaşi timp, ce trebuia făcut pentru a nu se crea o asemenea situaţie sau pentru ca fetiţa să nu mai sufere. Ca să îmi ilustrez ideea, am folosit o inimă mare de hârtie roşie. Am zis: ,Această inimă de hârtie este ca inima voastră.” Apoi am şifonat inima şi am adăugat: „Asta se întâmplă când oamenii spun sau fac lucruri răutăcioase care ne rănesc.” Un elev m-a ajutat să îndrept inima, încercând să niveleze cutele din foaia de hârtie. Toţi elevii au putut observa că vor exista pentru totdeauna urme ale răului produs asupra acelei inimi, pentru că hârtia a rămas şifonată. Cutele simbolizau cicatricile pe care cuvintele le pot lăsa pe inimile altora. Brusc, un băieţel a venit cu ideea: „Doamna, dacă presăm hârtia bine, o să o facem să arate din nou ca inainte.” Aşa că s-a pus pe treabă, să preseze cât de tare putea mâna lui micuţă de şase ani. Restul clasei îl privea cu interes, în timp ce unii îl încurajau. Dar, în efortul lui de a repara inima, băieţelul a făcut din greşeală o gaură.
Multe dintre noi am fost rănite sufleteşte şi am avut inima frântă. Poate că o prietenă ţi-a produs această durere sau soţul sau prietenul te-a înşelat. Poate că noi, în eforturile noastre de a-i ajuta pe alţii, am generat şi mai multă durere. Deseori ne bazăm pe sfatul altora pentru a găsi consolare sau fugim la internet pentru a afla o soluţie rapidă, în încercarea de a ne uşura singure durerea. Asemenea elevului meu care încerca să elimine cutele, noi încercăm să ne vindecăm lăsându-L pe Dumnezeu şi voinţa Sa în afara discuţiei.
Astăzi, hai să ne încredem în căile înţelepte ale lui Dumnezeu de a ne vindeca şi reface inima rănită sau frântă!
Georgiana George
