Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni, lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă – Matei 19:26
Acum caţiva ani, am călătorit cu avionul de la Brisbane (Australia) la Sydney, ca să iau avionul către Guam, unde aveam programată o prezentare. Aveam la dispoziţie nouăzeci de minute pentru a-mi ridica bagajul, a găsi terminalul internaţional din altă clădire, a reînregistra bagajele pentru zborul următor, a trece de controlul de securitate şi a găsi poarta de îmbarcare în avionul spre Guam. Din nefericire, avionul din Brisbane nu a plecat la ora programată. A avut o întârziere de jumătate de oră şi am început să-I cer lui Dumnezeu să mă ajute să ajung la timp în Sydney ca să pot prinde avionul următor. După o oră de frământare sufletească, am lăsat totul în mâna Sa, convinsă că El mă va ajuta să ajung în Guam, dacă acesta era planul Său.
Câteva minute mai târziu, I-am dat slavă când am auzit vocea căpitanului în difuzor anunţând că recuperase cincisprezece minute de întârziere. Când ne-am apropiat de Sydney însă, s-a făcut anunţul supărător că nu se putea ateriza pe aeroportul din Sydney şi că va trebui să rămânem în aer cincisprezece minute. Nu-i nimic, mi-am spus, s-ar putea totuşi să am timp să prind avionul de legătură – în ultimul moment. Dar cele cincisprezece minute de zbor în jurul aeroportului s-au transformat în treizeci şi apoi în patruzeci şi cinci! Am lăsat din nou planurile mele in mâna Domnului.
Când avionul a aterizat într-un final, mai aveam doar treizeci de minute până la îmbarcare. Mă resemnasem deja. Dar a început să se petreacă o serie de miracole. Primul a fost că mi-am găsit bagajul foarte repede. Al doilea a fost că un pasager amabil m-a îndrumat către terminalul internaţional, explicându-mi că se găsea în clădirea învecinată, după o parcare acoperită. Câteva culoare din parcare erau blocate, aşa că am cerut indicaţii unui bărbat. Iar îngerul meu păzitor (aşa l-am numit), în loc să-mi dea indicaţii, m-a dus personal până la terminal şi chiar până la ghişeul căutat! Spre mirarea mea, doamna de la ghişeu mi-a spus că mai aveam timp pentru înregistrare şi îmbarcare. După aceea, am trecut rapid prin controlul de securitate şi am sosit la poartă exact în clipa când se anunţa începerea îmbarcării.
Experienţa aceasta extraordinară mi-a întărit credinţa şi mi-a amintit o dată în plus că îngrijorarea este inutilă şi că, la Domnul, nimic nu e imposibil!
Caria Baker
