Pasăre-colibri sau pasăre cântătoare?

    Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică. – loan 4:14

    În fiecare dimineaţă, citesc devoţionalul în faţa unei ferestre mari care dă spre pădurea din spatele casei noastre. Scaunul meu este poziţionat perfect ca să pot urmări multele păsări minunate care vin la hrănitoarea noastră de păsări.

    Într-o zi, natura mi-a dat o lecţie practică plină de învăţăminte. Am observat la un moment dat o pasăre-colibri cu gâtul roşiatic venind ca o săgeată ca să guste din nectarul dulce pe care îl aşezasem într-una dintre hrănitoare. Dar exact în secunda în care să-şi introducă ciocul lung şi subţire în orificiul hrănitoarei, a mai venit un colibri. Existau patru orificii pe unde se puteau hrăni, dar fiecare dintre aceste mogâldeţe dorea să se înfrupte singur şi să păstreze tot nectarul pentru sine! Timp de treizeci de minute au tot zbârnâit din aripi, s-au repezit unul la celălalt şi au încercat să-şi alunge rivalul, dar niciunul n-a reuşit să ia măcar o dată o picătură de nectar.

    Am urmărit în schimb cum mergeau lucrurile la hrănitoarea aglomerată a păsărilor cântătoare. Ce diversitate de păsări! Cardinali, ţicleţi, piţigoi, cinteze, vrăbiuţe şi chiar o ciocănitoare mare. Ele fie ocupau hrănitoarea toate în acelaşi timp, fie se hrăneau pe rând. Dacă ciocănitoarea ocupa prea mult loc, piţigoii se retrăgeau puţin, după care reveneau. Ţicleţii se dădeau puţin deoparte şi îi făceau loc. Toate cooperau – veneau şi plecau sau îşi făceau loc una alteia. Şi toate reuşeau să mănânce. Păsările-colibri însă continuau să-mi predea lecţia inutilităţii, irosindu-şi timpul şi energia cu rivalitatea lor, fără să poată gusta măcar o dată din nectarul dătător de viaţă.

    Sunt atât de multe lecţii pe care le putem desprinde din această observare a naturii!

    În primul rând, cooperarea aduce mult bine. Nimeni nu are de câştigat dacă fiecare vrea totul doar pentru el.

    De asemenea, nu am putut să nu mă gândesc la faptul că Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie darul vieţii prin Isus EIristos. Vom bea şi noi din apa vie pe care ne-a oferit-o? Sau ne vom petrece cea mai mare parte a vieţii trăind exclusiv pentru sine? în acest ultim caz, vom ajunge ca aceste păsări-colibri. „Nectarul” aşteaptă să fie băut, dar noi nu vom apuca să gustăm din el!

    Bev Owen

    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...