Pasăre-colibri sau pasăre cântătoare?

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică. – loan 4:14

În fiecare dimineaţă, citesc devoţionalul în faţa unei ferestre mari care dă spre pădurea din spatele casei noastre. Scaunul meu este poziţionat perfect ca să pot urmări multele păsări minunate care vin la hrănitoarea noastră de păsări.

Într-o zi, natura mi-a dat o lecţie practică plină de învăţăminte. Am observat la un moment dat o pasăre-colibri cu gâtul roşiatic venind ca o săgeată ca să guste din nectarul dulce pe care îl aşezasem într-una dintre hrănitoare. Dar exact în secunda în care să-şi introducă ciocul lung şi subţire în orificiul hrănitoarei, a mai venit un colibri. Existau patru orificii pe unde se puteau hrăni, dar fiecare dintre aceste mogâldeţe dorea să se înfrupte singur şi să păstreze tot nectarul pentru sine! Timp de treizeci de minute au tot zbârnâit din aripi, s-au repezit unul la celălalt şi au încercat să-şi alunge rivalul, dar niciunul n-a reuşit să ia măcar o dată o picătură de nectar.

Am urmărit în schimb cum mergeau lucrurile la hrănitoarea aglomerată a păsărilor cântătoare. Ce diversitate de păsări! Cardinali, ţicleţi, piţigoi, cinteze, vrăbiuţe şi chiar o ciocănitoare mare. Ele fie ocupau hrănitoarea toate în acelaşi timp, fie se hrăneau pe rând. Dacă ciocănitoarea ocupa prea mult loc, piţigoii se retrăgeau puţin, după care reveneau. Ţicleţii se dădeau puţin deoparte şi îi făceau loc. Toate cooperau – veneau şi plecau sau îşi făceau loc una alteia. Şi toate reuşeau să mănânce. Păsările-colibri însă continuau să-mi predea lecţia inutilităţii, irosindu-şi timpul şi energia cu rivalitatea lor, fără să poată gusta măcar o dată din nectarul dătător de viaţă.

Sunt atât de multe lecţii pe care le putem desprinde din această observare a naturii!

În primul rând, cooperarea aduce mult bine. Nimeni nu are de câştigat dacă fiecare vrea totul doar pentru el.

De asemenea, nu am putut să nu mă gândesc la faptul că Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie darul vieţii prin Isus EIristos. Vom bea şi noi din apa vie pe care ne-a oferit-o? Sau ne vom petrece cea mai mare parte a vieţii trăind exclusiv pentru sine? în acest ultim caz, vom ajunge ca aceste păsări-colibri. „Nectarul” aşteaptă să fie băut, dar noi nu vom apuca să gustăm din el!

Bev Owen

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!