El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. – Apocalipsa 21:4
În copilărie, am fost foarte ataşată de tatăl meu, care era pastor şi evanghelist. Dată fiind slujba sa, era plecat mult timp de acasa, dar de fiecare dată când se întorcea, adică o dată la cincisprezece zile, ne aducea cate ceva bun. Eu si fraţii mei îl aşteptam cu multă nerăbdare.
În 2002, am plecat la colegiu. A fost un an bun pentru mine, cu multe binecuvântări. Dar anul 2003 îmi rezerva o mare surpriză.
În prima jumătate a anului, totul a decurs bine. În iulie, am mers acasă, am petrecut câteva zile frumoase cu ai mei, dar timpul a trecut repede şi a trebuit să mă întorc la şcoală. La plecare, tata mi-a făcut o propunere: să mă rog şi să citesc dintr-o carte inspiratoare de Ellen G. White în fiecare dimineaţă, la aceeaşi oră la care se ruga şi citea el. Am acceptat ideea şi am început să o pun în aplicare.
Însă planul nu a durat mult. În septembrie, am primit o veste pe care n-aş fi vrut să o primesc niciodată: tatăl meu decedase în urma unui atac de cord masiv.
Acela a fost momentul în care povestea mea cu Dumnezeu a devenit extraordinar de frumoasă. Tata îmi spunea des: „Eu nu pot fi tot timpul cu tine, dar Tatăl din cer poate!”
Şi aşa a şi fost.
Când am primit vestea morţii tatălui meu, am simţit efectiv că Dumnezeu mă ia in braţe şi îmi şopteşte la ureche: „Eu sunt cu tine.” Am păstrat promisiunea aceasta în suflet mereu.
Şi minunile Lui nu s-au oprit acolo: El mi-a dat putere să o încurajez şi pe mama. Sunt recunoscătoare pentru faptul că Dumnezeu şi tatăl meu au fost prieteni atât de apropiaţi. Dumnezeu ştia cât de mult avea să mă doară pierderea tatălui meu şi m-a pregătit din timp – prin chiar cuvintele lui. Acum aştept marea zi când îl voi revedea şi când nu ne vom mai despărţi niciodată!
Aceasta este speranţa tuturor celor care Îl cunosc pe Dumnezeu!
Rosângela Carniato Camargo de Oliviera
