Altădată, când eram o familie

    Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32

    Astăzi, tatăl meu împlineşte şaptezeci şi cinci de ani, aşa că îl sun. Consider că este de datoria mea să-l sun, fiindcă sunt fata lui. El este singur şi fără prieteni. Nu-i amintesc niciodată că ziua mea de naştere este peste opt zile şi că el nu-mi trimite cadouri şi nu mă sună. Încerc să-l cinstesc, aşa cum îmi spune Biblia, dar îmi este greu aproape de fiecare dată.

    Tata se bucură să-mi audă vocea şi sporovăieşte vreme de două ore şi zece minute, cu o singură întrerupere după prima oră, când mă întreabă ce mai fac copiii. Nu-şi aminteşte pe moment numele lor, deşi fiica mea poartă numele mamei lui. În afară de această scurtă pauză, conversaţia noastră seamănă mai degrabă cu un monolog cu două idei principale: piciorul lui rupt şi răul imens pe care i l-a făcut mama lui.

    Sunt convinsă că piciorul o să i se vindece.

    Mama lui, adică bunica mea, pe nume Grace, a fost în copilăria mea cea mai importantă persoană pentru mine. Datorită iubirii şi tandreţii ei faţă de mine, L-am cunoscut pe Domnul. Aşa că m-am săturat să-l tot aud pe tatăl meu enumerând de câte ori l-a dezamăgit ea în vremea când a crescut în New York City. Nu l-a trimis la şcoală decât la nouă sau zece ani, când au forţat-o autorităţile. Nu a putut să-şi facă prieteni fiindcă s-au mutat des dintr-o zonă în alta a oraşului. L-a obligat să ducă la pubelă gunoiul din blocul unde lucra ca femeie de serviciu. Până şi apelul ei la religie l-a deranjat şi i-a tulburat anii adolescenţei, îmi spune el.

    Eu îi ascult văicăreala, fără să mă mai obosesc să-i amintesc de câte ori m-a dezamăgit el când eram mică. Dar nu pot să nu mă gândesc la asta, mai ales când îl aud spunând: „Altădată, când eram o familie…” Câteva secunde bune, nu mai reuşesc să fiu atentă la ce spune mai departe. Din punctul meu de vedere, noi nu am fost absolut niciodată o familie. Nu pot să nu-mi amintesc că, pe când aveam cinci ani, mama l-a părăsit din cauza problemelor lui cu alcoolul.

    Dar despre asta nu vorbim. I-am spus cu mult timp în urmă că-l iert şi că nu-mi este dator cu nimic. Domnul m-a ajutat să mă ţin de cuvânt şi mă străduiesc să mă ţin de cuvânt pentru tatăl meu. Aşa că îl sun de ziua lui de naştere şi rămân cu multe sentimente amestecate. Mă rog pentru el mai departe, şi nu doar pentru piciorul lui rupt.

    Lisa DeGraw

    Altădată, când eram o familie - 2018. I-am spus tatălui meu cu mult timp în urmă că-l iert şi că nu-mi este dator cu nimic. Domnul m-a ajutat să mă ţin de cuvânt şi mă străduiesc să mă ţin de cuvânt pentru tatăl meu. Aşa că îl sun de ziua lui de naştere şi rămân cu multe sentimente amestecate. Mă rog pentru el mai departe, şi nu doar pentru piciorul lui rupt.
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Voi cinsti pe cine Mă cinstește

    Îi mulțumesc Tatălui ceresc pentru răspunsul Lui rapid. Adesea, când plănuiesc programa pentru studenții mei, cer călăuzire de sus, iar El îmi răspunde prin idei excelente, care nu numai că îmbogățesc cunoștințele studenților, dar îmi și furnizează ocazii pentru a împărtăși bunătatea Sa.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...