Altădată, când eram o familie

    Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32

    Astăzi, tatăl meu împlineşte şaptezeci şi cinci de ani, aşa că îl sun. Consider că este de datoria mea să-l sun, fiindcă sunt fata lui. El este singur şi fără prieteni. Nu-i amintesc niciodată că ziua mea de naştere este peste opt zile şi că el nu-mi trimite cadouri şi nu mă sună. Încerc să-l cinstesc, aşa cum îmi spune Biblia, dar îmi este greu aproape de fiecare dată.

    Tata se bucură să-mi audă vocea şi sporovăieşte vreme de două ore şi zece minute, cu o singură întrerupere după prima oră, când mă întreabă ce mai fac copiii. Nu-şi aminteşte pe moment numele lor, deşi fiica mea poartă numele mamei lui. În afară de această scurtă pauză, conversaţia noastră seamănă mai degrabă cu un monolog cu două idei principale: piciorul lui rupt şi răul imens pe care i l-a făcut mama lui.

    Sunt convinsă că piciorul o să i se vindece.

    Mama lui, adică bunica mea, pe nume Grace, a fost în copilăria mea cea mai importantă persoană pentru mine. Datorită iubirii şi tandreţii ei faţă de mine, L-am cunoscut pe Domnul. Aşa că m-am săturat să-l tot aud pe tatăl meu enumerând de câte ori l-a dezamăgit ea în vremea când a crescut în New York City. Nu l-a trimis la şcoală decât la nouă sau zece ani, când au forţat-o autorităţile. Nu a putut să-şi facă prieteni fiindcă s-au mutat des dintr-o zonă în alta a oraşului. L-a obligat să ducă la pubelă gunoiul din blocul unde lucra ca femeie de serviciu. Până şi apelul ei la religie l-a deranjat şi i-a tulburat anii adolescenţei, îmi spune el.

    Eu îi ascult văicăreala, fără să mă mai obosesc să-i amintesc de câte ori m-a dezamăgit el când eram mică. Dar nu pot să nu mă gândesc la asta, mai ales când îl aud spunând: „Altădată, când eram o familie…” Câteva secunde bune, nu mai reuşesc să fiu atentă la ce spune mai departe. Din punctul meu de vedere, noi nu am fost absolut niciodată o familie. Nu pot să nu-mi amintesc că, pe când aveam cinci ani, mama l-a părăsit din cauza problemelor lui cu alcoolul.

    Dar despre asta nu vorbim. I-am spus cu mult timp în urmă că-l iert şi că nu-mi este dator cu nimic. Domnul m-a ajutat să mă ţin de cuvânt şi mă străduiesc să mă ţin de cuvânt pentru tatăl meu. Aşa că îl sun de ziua lui de naştere şi rămân cu multe sentimente amestecate. Mă rog pentru el mai departe, şi nu doar pentru piciorul lui rupt.

    Lisa DeGraw

    Altădată, când eram o familie - 2018. I-am spus tatălui meu cu mult timp în urmă că-l iert şi că nu-mi este dator cu nimic. Domnul m-a ajutat să mă ţin de cuvânt şi mă străduiesc să mă ţin de cuvânt pentru tatăl meu. Aşa că îl sun de ziua lui de naştere şi rămân cu multe sentimente amestecate. Mă rog pentru el mai departe, şi nu doar pentru piciorul lui rupt.
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Renunță la sare!

    Dumnezeu ne cere să călătorim pe un drum mai puțin bătătorit. Mai exact, uneori este foarte greu să lăsăm în urmă durerile, frustrările și mâhnirea. Uneori nu vrem să le lăsăm, pentru că, altminteri, ne-am pierde identitatea din prezent.

    Lanterna

    Eram uimită! Dumnezeu are o mie de căi de a avea grijă de noi. Chiar s-au împlinit cuvintele: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”

    Gustă să vezi bunătatea Sa!

    Da, Dumnezeu onorează credința simplă. Domnul nostru este răbdător în dragostea Sa pentru noi. El dorește să împlinească dorința inimilor noastre. Fiecare dintre noi este prețios pentru El. Dumnezeu este bun.

    Defecțiunea

    Nimic nu mai este perfect. Dar lauda fie a lui Dumnezeu, căci El are un plan mai bun pentru noi: o nouă lume în care El va face toate lucrurile noi.

    Publicate astăzi

    Primul zbor

    Ți-ar fi foarte greu astăzi când iei decizii să te gândești la părinții tăi și la Dumnezeu? Ai putea să te oprești puțin din cursul curiozității care te face să acționezi cu imprudență în unele momente? Gândește-te că fiecare privire oprită spre ceva, fiecare pas într-o direcție greșită și orice ezitare de a pleca dintr-o zonă periculoasă sunt un mare motiv de emoție pentru Mântuitorul nostru.

    Renunță la sare!

    Dumnezeu ne cere să călătorim pe un drum mai puțin bătătorit. Mai exact, uneori este foarte greu să lăsăm în urmă durerile, frustrările și mâhnirea. Uneori nu vrem să le lăsăm, pentru că, altminteri, ne-am pierde identitatea din prezent.

    Căsătoria interzisă

    Atitudinea lui Dumnezeu exclude orice mijloc violent de restabilire a onoarei şi transmite ideea de iertare a femeii care a fost necredincioasă, rol jucat de poporul Său ales. Ce lecţie minunată de dragoste şi iertare!

    Din nou și din nou

    Părinte, umple-ne inima și viața cu bunătățile harului Tău! Dă-ne din plin îndurarea Ta și fă să răsară peste noi fața Ta! PROVOCARE: Începe astăzi un jurnal de rugăciune, iar dacă ai deja unul, ia-ți timp să revezi tot ce ai scris în el!

    Valódi és hamis ébredés

    „Azt pedig tudd meg, hogy az utolsó napokban nehéz idők állnak be. Mert lesznek az...
    casino -

    bayşanslı

    - pinbahis