Ziua absolvirii

    De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Marcu 11:24

    Era în luna iunie 1986 şi se apropia cu paşi repezi absolvirea. Tocmai trecusem în mod nesperat examenele finale, dar nu aveam bani să achit restul taxei de şcolarizare. Nu ştiam ce să fac! Îi datoram Colegiului (astăzi Universităţii) Oakwood 1 264 de dolari. Cum aveam să fac rost de atâţia bani? Părinţii mei nu aveau de unde să-mi dea, dar ştiam că Tatăl meu ceresc deţine „toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmii 50:10)!

    M-am plecat pe genunchi şi m-am rugat ca Dumnezeu să-mi arate ce vrea El să fac. Ştiam că nu mă adusese acolo ca să mă abandoneze tocmai la final. Am cerut împlinirea făgăduinţei din Marcu 11:24: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

    Era în weekendul absolvirii. Vineri m-am dus la secretariat ca să văd dacă exista totuşi vreo posibilitate de a obţine diploma. Mi s-a spus că achitarea taxei era obligatorie şi că ei nu puteau face nimic. Mi se permitea să particip la activităţile de vineri seara şi din Sabat. Dar ca să particip la festivitatea de duminică – ziua absolvirii – trebuia să-mi achit toate datoriile faţă de instituţia de învăţământ şi să obţin o notă de lichidare.

    Rudele mele au venit ca să fie alături de mine la absolvire. Am participat la activităţile de vineri şi de sâmbătă, dar încă nu rezolvasem cu plata datoriei.

    Duminică, m-am trezit, m-am dus la capela din campus şi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate ce să fac. Ştiam că El mă adusese până aici şi că nu avea să mă abandoneze. Am simţit îndemnul de a sta de vorbă cu directorul economic al colegiului, Robert Patterson. M-am dus la biroul dumnealui.

    Şi era acolo! M-a invitat în birou, după ce a discutat cu decanul despre situaţia mea. Apoi, spre marea mea surprindere, domnul Patterson mi-a semnat nota de lichidare şi mi-a urat să fac cinste colegiului acolo unde mă voi angaja!

    Festivitatea a început la zece şi jumătate, iar eu am obţinut nota de lichidare la zece şi un sfert!

    Am reuşit să absolv în ziua aceea şi nu am nicio umbră de îndoială că pentru Dumnezeu nimic nu este prea greu.

    Deniece G. Anderson

    Ziua absolvirii - 2018. M-am plecat pe genunchi şi m-am rugat ca Dumnezeu să-mi arate ce vrea El să fac. Ştiam că nu mă adusese acolo ca să mă abandoneze tocmai la final. Am cerut împlinirea făgăduinţei din Marcu 11:24: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Voi cinsti pe cine Mă cinstește

    Îi mulțumesc Tatălui ceresc pentru răspunsul Lui rapid. Adesea, când plănuiesc programa pentru studenții mei, cer călăuzire de sus, iar El îmi răspunde prin idei excelente, care nu numai că îmbogățesc cunoștințele studenților, dar îmi și furnizează ocazii pentru a împărtăși bunătatea Sa.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...