De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Marcu 11:24
Era în luna iunie 1986 şi se apropia cu paşi repezi absolvirea. Tocmai trecusem în mod nesperat examenele finale, dar nu aveam bani să achit restul taxei de şcolarizare. Nu ştiam ce să fac! Îi datoram Colegiului (astăzi Universităţii) Oakwood 1 264 de dolari. Cum aveam să fac rost de atâţia bani? Părinţii mei nu aveau de unde să-mi dea, dar ştiam că Tatăl meu ceresc deţine „toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmii 50:10)!
M-am plecat pe genunchi şi m-am rugat ca Dumnezeu să-mi arate ce vrea El să fac. Ştiam că nu mă adusese acolo ca să mă abandoneze tocmai la final. Am cerut împlinirea făgăduinţei din Marcu 11:24: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
Era în weekendul absolvirii. Vineri m-am dus la secretariat ca să văd dacă exista totuşi vreo posibilitate de a obţine diploma. Mi s-a spus că achitarea taxei era obligatorie şi că ei nu puteau face nimic. Mi se permitea să particip la activităţile de vineri seara şi din Sabat. Dar ca să particip la festivitatea de duminică – ziua absolvirii – trebuia să-mi achit toate datoriile faţă de instituţia de învăţământ şi să obţin o notă de lichidare.
Rudele mele au venit ca să fie alături de mine la absolvire. Am participat la activităţile de vineri şi de sâmbătă, dar încă nu rezolvasem cu plata datoriei.
Duminică, m-am trezit, m-am dus la capela din campus şi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate ce să fac. Ştiam că El mă adusese până aici şi că nu avea să mă abandoneze. Am simţit îndemnul de a sta de vorbă cu directorul economic al colegiului, Robert Patterson. M-am dus la biroul dumnealui.
Şi era acolo! M-a invitat în birou, după ce a discutat cu decanul despre situaţia mea. Apoi, spre marea mea surprindere, domnul Patterson mi-a semnat nota de lichidare şi mi-a urat să fac cinste colegiului acolo unde mă voi angaja!
Festivitatea a început la zece şi jumătate, iar eu am obţinut nota de lichidare la zece şi un sfert!
Am reuşit să absolv în ziua aceea şi nu am nicio umbră de îndoială că pentru Dumnezeu nimic nu este prea greu.
Deniece G. Anderson
