Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei! – Psalmii 139:23, 24
Pentru mulţi creştini, printre care şi eu, căutarea răspunsurilor din partea lui Dumnezeu la problemele vieţii este un lucru obişnuit, de zi cu zi.
Copil fiind, am învăţat la Şcoala de Sabat că atunci când îi cerem ceva, Dumnezeu poate să răspundă „da”, „nu” sau „poate”. Trebuie să recunosc că răspunsul care mă deranjează cel mai mult este „nu”.
Într-o duminică, o prietenă dragă mi-a cerut să mă rog împreună cu ea, deoarece avea nevoie de un răspuns. Era referitor la ceva foarte important pentru ea, iar eu am acceptat bucuroasă să ne rugăm. Răspunsul avea să vină miercurea următoare. Asa că ne-am rugat şi iar ne-am rugat şi soţul meu s-a unit de asemenea cu noi în rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu un răspuns pozitiv.
A venit ziua de miercuri, când am primit un mesaj de la prietena mea în care îmi spunea că nu a primit răspunsul pe care îl dorea. Era evident că Dumnezeu spusese „nu .
Era distrusă. Ea păşise prin credinţă în această situaţie şi chiar cheltuise bani, fiind convinsă că va primi un răspuns pozitiv.
Am sunat-o imediat.
Printre suspine, mi-a spus că era dezamăgită de răspunsul lui Dumnezeu şi că nu înţelegea de ce Dumnezeu spusese „nu”. Am ascultat-o, am înţeles-o, iar la final i-am spus: „Ştiu că nu acesta este răspunsul pe care ţi-l doreai. Dar dacă Dumnezeu spune „nu”, ştie El de ce. El ştie mai mult decât ştim noi. Alină-te cu gândul acesta.” Când am închis telefonul, am început să mă gândesc la răspunsurile negative pe care le primisem eu şi la numeroasele ocazii în care am fost mânioasă şi dezamăgită că Dumnezeu nu răspunsese aşa cum dorisem. Mi-a fost uşor să-i dau sfaturi prietenei mele, dar îmi era greu să aplic aceste sfaturi la viaţa mea.
Cu toate acestea, ce îi spusesem era adevărat. Dumnezeu cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul. El mă cunoaşte pe mine. Îmi cunoaşte viaţa, dorinţele şi caracterul. Deci, când zice „nu”, trebuie să mă încred în El, datorită lucrurilor pe care le cunoaşte. El face ce este mai bine pentru mine. Da, este greu de acceptat, dar acesta este adevărul.
Aşadar, mă rog ca în următoarea ocazie în care El îmi spune „nu”, să-mi reamintească de asemenea cuvintele pe care i le-am spus prietenei mele şi să mă ajute să accept răspunsul Lui şi să am încredere în atotştiinţa Lui.
Heather-Dawn Small
