Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! – Apocalipsa 3:19
Am urmărit cu mulţi ani în urmă un documentar despre dragostea fermă şi mi s-a părut destul de interesant. Părinţii care şi-au iubit copiii neascultători, dar care nu le-au tolerat comportamentul greşit, le-au oferit un ultimatum. Copilul trebuia să semneze un document care conţinea termenii şi condiţiile corespunzătoare avantajului de a locui în casa părintească, lucruri pe care trebuia să le accepte, dacă dorea să rămână. Uneori ei îşi testau părinţii şi renegau acordul, dar li se acorda o a doua şansă dacă le părea rău.
Tatăl nostru ceresc a fost nevoit să apeleze la o dragoste fermă din cauza naturii noastre rebele. De la creaţie, El a expus termenii şi condiţiile care aveau să ne garanteze un loc în căminul Său. Le-a vorbit direct lui Adam şi Evei şi le-a oferit instrucţiuni clare pentru a putea trăi în Eden. Se puteau bucura de toate privilegiile atâta timp cât se abţineau de la a consuma un anumit fruct. Ei nu şi-au respectat partea de înţelegere, Dumnezeu a aplicat dragostea fermă şi au fost alungaţi de acasă.
Şi copiilor lui Israel, cât au rătăcit prin pustie timp de patruzeci de ani, li s-au prezentat termenii şi condiţiile legământului lor, prin conducătorul lor Moise. Ei le-au încălcat în mod repetat, iar Dumnezeu a fost din nou nevoit să aplice dragostea fermă. Şi-au făcut un viţel de aur şi au fost năpădiţi de o molimă. S-au plâns de mană, iar Dumnezeu le-a trimis prepeliţe, care i-au îmbolnăvit. Revolta Măriei i-a adus acesteia lepra. Se pare că erau în permanentă revoltă şi încălcare a termenilor şi condiţiilor date, fără să înveţe din greşelile făcute, întotdeauna punându-L la încercare pe Dumnezeu. Prin urmare, celor mai mulţi dintre cei care au început călătoria nu li s-a permis să intre în ţara promisă, iar cei care au intrat au datorat acest lucru intervenţiei lui Moise şi harului lui Dumnezeu.
Nu este trist că şi noi am continuat această tradiţie? Ştim că avem pregătită o casă veşnică, pe care s-o împărţim cu Tatăl nostru ceresc, un cămin lipsit de infrac-ţionalitate, terorism, boală, moarte, şi toate celelalte urmări ale păcatului. În Biblie, care acum este disponibilă în multe limbi şi versiuni, avem expuşi termenii şi condiţiile pentru moştenirea acestei case. Avem avantajul de a învăţa din experienţa celor prezentaţi în Biblie. Cu toate acestea, şi noi continuăm să-L testăm pe Dumnezeu. Mijlocirea lui Hristos este cea care ne-a protejat şi ne protejează de răsplata pe care o merităm. Fie ca zilnic să ne reînnoim contractul cu Dumnezeu şi, cu ajutorul Său, să ne străduim să evităm încălcarea lui, pentru a putea trăi în casa cerească.
Cecelia Grant
