Lucrarea nu era a mea

    Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra. – Psalmii 37:5

    Când sora mea mi-a spus despre o invitaţie pe care a primit-o din partea autorului cărţii pe care o citea, am fost curioasă. Autorul îi invita pe cititori să povestească în scris despre trecutul lor, despre felul cum Dumnezeu le schimbase vieţile, pentru slava Sa, în ciuda trecutului lor. M-am gândit că era o idee extraordinară, dar nu eram sigură dacă să particip şi eu cu povestea mea. Ştiam că nu aveam o poveste atât de interesantă sau de emoţionantă precum ale multora dintre participanţi. Mă întrebam chiar dacă merita efortul.

    Pe când citeam invitaţia autorului, am dat peste literele mărunte de la final. Paragraful explica faptul că cei ale căror poveşti aveau să fie alese nu primeau nicio retribuţie. Indiferent de cât de mulţi bani s-ar fi scos pe carte, eu – în calitate de autor – nu aveam să primesc decât un exemplar al cărţii. Nimic altceva. Am ezitat. Nu am nicio problemă în a-mi folosi darul pe care mi l-a dat Dumnezeu pentru a contribui la programe care să-i ajute pe alţii. Dar, în acest caz, compilatorul cărţii va fi cel mai probabil plătit – doar compilatorul.

    Când am început să ezit cu privire la a scrie sau nu în această carte. Prietenul meu – Duhul Sfânt – mi-a adus în minte o întrebare: „Pentru cine scrii tu, de fapt?” A trebuit să mă gândesc serios la această întrebare. Dacă aş fi scris cu adevărat pentru Dumnezeu, faptul că nu eram plătită nu ar fi contat absolut deloc. Ideea că aş fi putut atinge viaţa altei persoane prin povestea vieţii mele şi faptul că şi alte persoane aveau să afle despre bunătatea lui Dumnezeu erau singurele elemente de care trebuia să ţin cont. Da, voi încredinţa lucrarea aceasta în mâna Domnului şi să se facă voia Sa.

    Deoarece termenul de predare pentru autori era 31 mai, am început să-mi numesc proiectul „31 mai”. Când alte proiecte surpriză au apărut, a trebuit să amân pentru o vreme proiectul „31 mai”. Deoarece acest proiect era unul despre care voiam să vorbesc cu Dumnezeu şi pe care doream să I-l încredinţez, nu m-a deranjat amânarea. La vremea la care m-am apucat să lucrez la acest proiect, mi-am dat seama că atitudinea mea faţă de el se schimbase total.

    După ce am încredinţat această lucrare în mâna Domnului, El m-a ajutat să înţeleg că proiectul „31 mai” nu era lucrarea mea; era darul Lui pentru mine.

    Am fost recunoscătoare pentru faptul că El mi-a folosit mâinile ca parte a lucrării pentru împărăţia Sa.

    Maxine Young

    Lucrarea nu era a mea - 2018. După ce am încredinţat această lucrare în mâna Domnului, El m-a ajutat să înţeleg că proiectul „31 mai” nu era lucrarea mea; era darul Lui pentru mine. Am fost recunoscătoare pentru faptul că El mi-a folosit mâinile ca parte a lucrării pentru împărăţia Sa.
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Voi cinsti pe cine Mă cinstește

    Îi mulțumesc Tatălui ceresc pentru răspunsul Lui rapid. Adesea, când plănuiesc programa pentru studenții mei, cer călăuzire de sus, iar El îmi răspunde prin idei excelente, care nu numai că îmbogățesc cunoștințele studenților, dar îmi și furnizează ocazii pentru a împărtăși bunătatea Sa.

    Fascinația neobișnuitului

    Isus în iesle – rumen în obraji și neajutorat – ne-a arătat cât de vulnerabil S-a făcut, din dragoste pentru noi. Nu a dus El pe pământ o viață dintre cele mai neobișnuite? Și acest fel neobișnuit de a fi nu a fost pentru El și pentru noi o binecuvântare?

    Publicate astăzi

    4K

    Înțeleptul ține pasul cu evoluția lucrurilor, dar evită să facă din aroganță și spoială filozofia lui de viață. Nu trebuie să umbli ponosit pentru a trăi onest, dar în mod sigur nu avem niciun avantaj dacă purtăm mască. Orice mască aduce cu sine sentimente de teamă și vinovăție.

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Binecuvântare sau blestem?

    Doamne ajuta-ma sa nu repet greseala lui Eli PROVOCARE: Croiește cărări drepte, oferind un model demn de cinste și dovedind responsabilitate!

    Isten reformra szólít fel

    „És ez Őelőtte fog járni az Illés lelkével és erejével, hogy az atyák szívét a...