Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. – Proverbele 22:1
Mi-am cunoscut soţul după ce îmi încheiasem în mod oficial căutarea. Ajunsesem la disperare, mă săturasem de întâlniri şi-I spusesem Domnului: „Dacă ai pe cineva undeva în lume pentru mine, ar fî bine să-mi dai de ştire în mod evident, pentru că eu nu mai caut.” Şi, ca prin minune, l-am cunoscut două luni mai târziu. Povestea noastră de dragoste a fost tumultoasă, iar la trei luni de când ne-am cunoscut ne-am logodit, într-o zi de decembrie urâtă şi geroasă.
Aproape toţi au rămas şocaţi, deşi cea mai bună prietenă a mea mi-a spus că se aşteptase la asta, atunci când m-a văzut că-mi urc toate lucrurile într-un camion pentru a mă muta mai aproape de acest tip cu care mă întâlneam şi care locuia de cealaltă parte a continentului. Cea mai şocată a fost mama. Era de-a dreptul luată prin surprindere. Ce aveam de gând? Aveam întreaga viaţă plănuită. Eu sunt genul de persoană care face liste şi care apreciază planificările strategice. În plus, cum aş fi putut să-l cunosc pe tipul asta în doar trei luni? Poate că era ceva ereditar. Bunica a fugit cu bunicul la doar o lună după ce l-a cunoscut. Mama se căsătorise cu tata la doar câteva luni de când începuseră să se întâlnească (cu toate că se cunoşteau de un deceniu înainte să înceapă să iasă împreună).
Adevărul era că nu aveam nevoie de mai mult timp. Fusesem la destule întâlniri şi citisem destul despre relaţii în viaţa mea de adult ca să ştiu exact ce nu căutam şi exact ce căutam, potrivit standardelor lui Dumnezeu pentru mine. Iar Jordan era alesul! Eram sigură de asta. Acum, la trei ani şi jumătate de la căsătorie, sunt mai sigură ca oricând de faptul că Dumnezeu ne-a făcut unul pentru celălalt. Nu m-am îndoit niciodată de asta. Mama îmi spune mereu că acum îşi dă seama că a fost planul lui Dumnezeu acela de a ne aduce împreună pe mine şi pe soţul meu.
De multe ori, Dumnezeu poate vedea dincolo de noi, El ştie ce este mai bine pentru noi. Poate că Jordan nu era bogat sau nu trăia într-un oraş faimos, dar avea toate calităţile care contau: o inimă curată, un suflet amabil, o etică de lucru puternică, hotărâre şi onestitate. Dacă m-aş fi luat după cuvintele şi sfaturile celor mai mulţi din jurul meu, nu l-aş fi găsit niciodată pe cel care îmi era menit ca soţ. Este uşor să compari sau să apreciezi după standardele lumii, dar Dumnezeu vede altfel lucrurile.
Apreciază ceea ce ai şi priveşte prin ochii lui Dumnezeu, fără să compari cu altceva.
Naomi Striemer
