Colega de cameră

    Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine! In casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo. – loan 14:1-4

    Trecuse termenul-limită pentru înscrierea în tabăra de rugăciune. Ştiam sigur că sănătatea nu îmi va permite să particip. Dar păstram în secret o urmă de speranţă că Dumnezeu mă va ajuta cumva să particip.

    A sunat telefonul. Francy mi-a spus cu vocea ei caldă:

    – Flo, avem o cameră pentru tine în tabăra de rugăciune. Colega ta de cameră va fi Pele Alu.

    Am rostit în gând o rugăciune de mulţumire. Dar mai aveam de făcut câteva analize care urmau să-mi spună dacă trebuia să călătoresc în afara ţării pentru a consulta şi alţi medici cu privire la problema mea de sănătate. Asta însemna că era posibil să nu particip la tabără.

    Vocea blândă de la telefon a continuat:

    – Nu te îngrijora, Flo, totul va fi bine.

    Mai erau trei săptămâni până la începerea taberei. În fiecare zi, prietena mea, cu vocea ei caldă, mă suna sau mă vizita pentru a mă încuraja să merg. Insă eram programată la o analiză cu bariu în săptămâna de dinainte de tabără şi-mi pierdusem orice speranţă de a mai putea merge în tabără. Intre timp, şi cea care trebuia să fie colega mea de cameră, Pele, se îmbolnăvise. Nici Pele şi nici eu nu rezervaserăm o cameră pentru tabără. într-un fel, mai degrabă puneam bariere şi inventam scuze decât să-L lăsăm pe Dumnezeu să hotărască şi să acţioneze.

    În dimineaţa plecării spre locul taberei, aceeaşi voce blândă m-a sunat încă o dată, nu pentru a mă întreba dacă puteam merge, ci pentru a şti cu ce autobuz doream să călătoresc. Nu m-am mai putut împotrivi acum. Nu mai aveam nicio scuză. Testul cu bariu ieşise bine, verişoara mea Sulueti era disponibilă pentru a sta cu copiii. Pele, de asemenea, era bine şi putea să-mi fie colegă de cameră. Am fost prietene apropiate încă din liceu, dar nu am avut ocazia în douăzeci de ani să fim doar noi două singure undeva. Tabăra ne oferea această ocazie. Ne-am bucurat din plin de ocaziile de rugăciune, de studiul Bibliei şi de părtăşie. Când mă gândesc la această experienţă, îmi vine în minte căminul ceresc. Isus ne-a promis un loc; este deja rezervat pentru noi, prin credinţă. Spaţiu va fi destul, vor fi prieteni de-o viaţă şi, cel mai important, va fi Isus însuşi!

    Fulori Sususewa Boia

    Colega de cameră - 2018. Ne-am bucurat din plin de ocaziile de rugăciune, de studiul Bibliei şi de părtăşie. Când mă gândesc la această experienţă, îmi vine în minte căminul ceresc. Isus ne-a promis un loc; este deja rezervat pentru noi, prin credinţă. Spaţiu va fi destul, vor fi prieteni de-o viaţă şi, cel mai important, va fi Isus însuşi!
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...