Nu te îngrijora

    Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. – Filipeni 4:6,7

    Cuprinsă de tristeţe şi frică, stăteam în debara şi mă gândeam la operaţia tatălui meu… Cu câteva luni în urmă, eu şi surorile mele primiserăm un telefon de la mama, care ne spunea că tata era grav bolnav. Suferea de boală polichistică la rinichi, o afecţiune genetică, din cauza căreia în rinichi i se înmulţesc chisturi. Tatălui meu i se dăduse o perioadă de aşteptare de două luni, timp în care putea începe dializa sau putea să facă un transplant de rinichi. Fusese pus pe o listă de aşteptare, unde se aştepta în medie cam cinci ani pentru a primi un rinichi de la un donator în moarte clinică, deşi cea mai bună soluţie ar fi fost un transplant de la un donator în viaţă. Eu şi cele trei surori ale mele ne oferiserăm să ne donăm rinichii. După ce ni s-au făcut analize de sânge, ni s-a spus tuturor că eram compatibile în ceea ce privea grupa de sânge şi că aveam trei din şase markeri ADN compatibili. Ultimul pas era să ni se facă o ecografie la rinichi pentru a vedea dacă moşteniserăm boala. Lăudat fie Domnul, niciuna dintre noi nu o avea! Următoarele câteva săptămâni parcă au zburat, deoarece ni s-au mai făcut şi alte analize pentru a vedea care dintre noi era cea mai potrivită pentru a dona. Eu aveam un avantaj de 5% faţă de surorile mele. Eram încântată! Puteam să-mi ajut tatăl.

    Pe măsură ce se apropia ziua operaţiei, mă rugam frământată de tot felul de întrebări: Dacă sistemul imunitar al tatălui meu avea să respingă rinichiul? Dacă apăreau complicaţii? Dacă nu mai puteam cânta? Toate aceste întrebări se îngrămădeau în mintea mea, făcându-mă să mă îngrijorez.

    Mă gândeam la Isus, care striga la Tatăl în Grădina Ghetsimani. Mă gândeam la faptul că, plin de suferinţă, El a căzut cu faţa la pământ, plecat în rugăciune, spunând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!” (Matei 26:39). Apoi am simţit cum mă cuprinde pacea, deoarece ştiam că Isus îmi cunoştea îngrijorările. El îmi cunoştea gândurile. Îmi cunoştea frica, pentru că şi El o simţise. Dumnezeu fusese cu El şi ştiam că Dumnezeu era şi cu mine. De ce să mă îngrijorez? Simt că ÎI iubesc mai mult pe Isus după ce am meditat la sacrificiul imens pe care l-a făcut pentru mine. Dacă El a putut să-Şi dea viaţa, puteam dona şi eu un rinichi. Ştiam că Dumnezeu va fi cu mine indiferent de rezultat. Lăudat să fie Dumnezeu pentru faptul că tata a acceptat rinichiul, iar astăzi este vindecat!

    Doamne Dumnezeule, ajută-mă să nu mă îngrijorez. Cu recunoştinţă, mă rog pentru pacea Ta astăzi.

    Margie Salcedo Rice

    Nu te îngrijora - 2018. Simt că ÎI iubesc mai mult pe Isus după ce am meditat la sacrificiul imens pe care l-a făcut pentru mine. Dacă El a putut să-Şi dea viaţa, puteam dona şi eu un rinichi. Ştiam că Dumnezeu va fi cu mine indiferent de rezultat. Lăudat să fie Dumnezeu pentru faptul că tata a acceptat rinichiul, iar astăzi este vindecat!
    Carolyn Sutton
    O, dacă am înţelege pe deplin măsura dragostei Sale pentru noi! Imediat ce vom încerca să o descoperim, o vom vedea peste tot. Carolyn Rathbun Sutton, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Eu te iubesc și mai mult” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Voi cinsti pe cine Mă cinstește

    Îi mulțumesc Tatălui ceresc pentru răspunsul Lui rapid. Adesea, când plănuiesc programa pentru studenții mei, cer călăuzire de sus, iar El îmi răspunde prin idei excelente, care nu numai că îmbogățesc cunoștințele studenților, dar îmi și furnizează ocazii pentru a împărtăși bunătatea Sa.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...